miercuri, 30 decembrie 2009
vineri, 25 decembrie 2009
Craciun Fericit!
Uite ca am ajuns si la Craciun. Sunt bine, sanatoasa...mi-e dor de Craciunul din copilarie, de serile de colinde....nu imi place singuratatea din jurul meu...
Va urez tuturor Craciun Fericit si tot ce visati sa vedeti cum devine realitate!
Va urez tuturor Craciun Fericit si tot ce visati sa vedeti cum devine realitate!
vineri, 18 decembrie 2009
in mintea mea...
Te priveam tacuta …De parca lumea s-ar fi oprit in loc pentru o secunda …Fiecare cu gandurile sale tacute …Mi-as fi dorit enorm sa aflu ce gandesti in acea secunda unica … Mi-as fi dorit sa stiu ca sunt in gandurile tale … ca gandurile tale imi apartin … macar pentru o secunda …Iti citisem gandurile de multe ori fara ca macar tu sa poti banui … ma regaseam in ele … siteam ca-mi apartin … zambeam complice cand stiam ca tu vroiai ca eu sa pot zambi … respiram sacadat cand te stiam trist … si imi aratam revolta cand norul de incertitudini ma invaluia … Dar in acea secunda unica nu puteam patrunde in gandurile tale, nu le puteam intercepta … nu stiam cum as fi putut reactiona …
Mi-am lasat gandurile sa pluteasca in deriva … si-am dat sufletului drumul sa alunece in bratele tale … iti simteam bratele stranse in jurul meu, imi lasasem capul pe piepul tau ascultand bataile acelei inimii careia eu sigur apartineam, inainte de a-ti apatine tie … Imi infundasem nasul in puloverul tau pentru a pastra cat mai bine acel parfum pe care parea ca-l stiu de mult, cu mult inainte de a te cunoste pe tine …
Gandurile mele continuau sa pluteasca aiurea, fara tinta, fara a mai incerca sa desluseasca ceva …
Am ramas asa, cu capul pe pieptul tau, cu ochii umezi, ca doua umbre pierdute intr-o lume a gandurilor tacute …
Ma simt obosita dupa perioada de sentimente amestecate, in doze mari şi necontrolate. Sunt speriata, ma simt frustrata, ametita , sfasiata de dor si de vise, lipsita de entuziasm şi de orice fel de putere asupra destinului.
Imi simt ochii cenusii, umbriţi de lacrimi uscate. Mi se pare ca am inghesuit prea multe vise si sperante intr-un loc prea neincapator pentru ele … le-am amestecat cu realitatea si-am obtinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic. Sunt bucuroasa pentru toti cei din jurul meu pentru care pevestile s-au incheiat cu un suras … sunt trista si nelinistita pentru mine, pentru noi … nisipul din clepsidra mi se scurge lent printre degete, inca nu-i vad capatul si prefer sa inchid ochii pentru ca mi-e teama ca am sa vad unde se termina visul.
O sa-mi ascund teama si durerea sub pleoape, am sa respir adanc si am sa zambesc din nou. Imi place sa lupt, nu am inteles niciodata de ce … de ce ma incapatanez sa arat lumii o fata si un suflet care nu-mi apartin … Probabil pentru ca nu imi suport propria slabiciune de a plange ca un copil fara sprijin, slabiciunea de a ma topi sub imperiul unor cuvinte, unor sentimente, unor vise neterminate, frustrarea pentru neputiinta de a putea oferi ceea ce ar trebui o femeie sa ofere pentru a fi iubita, pentru a se simti singura iubire a celui pentru care simte ca traieste. Nu-mi place sa fiu doar acea femeie sensibila, demna de compatimire si de aceea maine trebuie sa zambesc din nou.
Acum insa, as vrea doar sa ma ascund undeva, undeva unde sa pot sa tip si sa plang, sa-mi vars toata durerea care ma macina, fara ca cineva sa ma poata vedea, fara ca cineva sa ma poata auzi, fara ca cineva sa poata macar banui.
Mi-am lasat gandurile sa pluteasca in deriva … si-am dat sufletului drumul sa alunece in bratele tale … iti simteam bratele stranse in jurul meu, imi lasasem capul pe piepul tau ascultand bataile acelei inimii careia eu sigur apartineam, inainte de a-ti apatine tie … Imi infundasem nasul in puloverul tau pentru a pastra cat mai bine acel parfum pe care parea ca-l stiu de mult, cu mult inainte de a te cunoste pe tine …
Gandurile mele continuau sa pluteasca aiurea, fara tinta, fara a mai incerca sa desluseasca ceva …
Am ramas asa, cu capul pe pieptul tau, cu ochii umezi, ca doua umbre pierdute intr-o lume a gandurilor tacute …
Imi aminteam cum venisem spre tine … necunoscandu-te, insa, cautindu-te cu ochi nelinistiti … fara sa ma gandesc macar o clipa la conturul unei povesti de iubire … te cautam si atat … Imi aminteam cum ai stiut sa-mi topesti inima inghetata si sa aprinzi in ea flcara unei iubiri incandescente …
Mergeam si ma gandeam cu cata fericire ma indreptasem spre tine … ma gandeam cu cata tristete ma indepartasem cu cateva clipe in urma … simteam cum o parte din inima mea ramasese acolo intre degetele tale rasfirate care ma atinsesera … acolo in acea imbratisare … acolo cu tine … Strangeam pleoapele si simteam cum ma inec in lumea gandurilor … Mi-as fi dorit in acel moment sa pot opri timpul in loc …
Mergeam alene si tresaream la fiecare adiere firava care imi soaptea amintiri, la fiecare fosnet al frunzelor care acopereau trotuarul cenusiu precum o dantela in nuante aramiiMa simt obosita dupa perioada de sentimente amestecate, in doze mari şi necontrolate. Sunt speriata, ma simt frustrata, ametita , sfasiata de dor si de vise, lipsita de entuziasm şi de orice fel de putere asupra destinului.
Imi simt ochii cenusii, umbriţi de lacrimi uscate. Mi se pare ca am inghesuit prea multe vise si sperante intr-un loc prea neincapator pentru ele … le-am amestecat cu realitatea si-am obtinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic. Sunt bucuroasa pentru toti cei din jurul meu pentru care pevestile s-au incheiat cu un suras … sunt trista si nelinistita pentru mine, pentru noi … nisipul din clepsidra mi se scurge lent printre degete, inca nu-i vad capatul si prefer sa inchid ochii pentru ca mi-e teama ca am sa vad unde se termina visul.
O sa-mi ascund teama si durerea sub pleoape, am sa respir adanc si am sa zambesc din nou. Imi place sa lupt, nu am inteles niciodata de ce … de ce ma incapatanez sa arat lumii o fata si un suflet care nu-mi apartin … Probabil pentru ca nu imi suport propria slabiciune de a plange ca un copil fara sprijin, slabiciunea de a ma topi sub imperiul unor cuvinte, unor sentimente, unor vise neterminate, frustrarea pentru neputiinta de a putea oferi ceea ce ar trebui o femeie sa ofere pentru a fi iubita, pentru a se simti singura iubire a celui pentru care simte ca traieste. Nu-mi place sa fiu doar acea femeie sensibila, demna de compatimire si de aceea maine trebuie sa zambesc din nou.
Acum insa, as vrea doar sa ma ascund undeva, undeva unde sa pot sa tip si sa plang, sa-mi vars toata durerea care ma macina, fara ca cineva sa ma poata vedea, fara ca cineva sa ma poata auzi, fara ca cineva sa poata macar banui.
miercuri, 16 decembrie 2009
Misiva catre un mos..de la Polul Nord
Draga Mos Craciun,
Uite ca mi-am facut curaj si iti scriu o scrisoare publica si deschisa si daca o citesti si crezi ca merit astept cu mare drag sa iti recit poezii, sa iti cant si mai ales sa te servesc cu ceva negrese si un pahar cu lapte.
Listuta mea nu este mare si nici grea, spun eu,, asa ca toti copii, nu este ceva imposibil si nici dorinte intangibile. Stiu ca anul asta nu am fost un copil perfect cuminte si am si gresit in fata unor persoane, am mai scapat si cate o minciuna, am mai si fost rautacioasa cu cei din jurul meu, am reactionat si pripit fara sa ma gandesc la urmari..dar am fost si cuminte...inca iubesc cu toata intensitatea sufletului meu, mi-am ajutat prietenii si am incercat sa ii ridic atunci cand au fost la pamant si nu m-am suparat pe ei ca acum au disparut unii dintre ei...am facut surprize frumoase celor dragi si iubiti si m-am bucurat pentru toate bucuriile pe care le-am facut si imi place sa cred ca pentru unii sunt amintiri ce le vor pastra o viata intreaga cu drag....
Promit sa fiu si la anul un copil ascultator si bun, sa fc fapte bune si sa incerc sa ajut oamenii atat cat pot, sa fiu o prietena buna pentru prietenii care ii detin dar si pentru cei noi, care au intrat de curand in viata mea....
Bine, gata incep listuta:
Uite ca mi-am facut curaj si iti scriu o scrisoare publica si deschisa si daca o citesti si crezi ca merit astept cu mare drag sa iti recit poezii, sa iti cant si mai ales sa te servesc cu ceva negrese si un pahar cu lapte.
Listuta mea nu este mare si nici grea, spun eu,, asa ca toti copii, nu este ceva imposibil si nici dorinte intangibile. Stiu ca anul asta nu am fost un copil perfect cuminte si am si gresit in fata unor persoane, am mai scapat si cate o minciuna, am mai si fost rautacioasa cu cei din jurul meu, am reactionat si pripit fara sa ma gandesc la urmari..dar am fost si cuminte...inca iubesc cu toata intensitatea sufletului meu, mi-am ajutat prietenii si am incercat sa ii ridic atunci cand au fost la pamant si nu m-am suparat pe ei ca acum au disparut unii dintre ei...am facut surprize frumoase celor dragi si iubiti si m-am bucurat pentru toate bucuriile pe care le-am facut si imi place sa cred ca pentru unii sunt amintiri ce le vor pastra o viata intreaga cu drag....
Promit sa fiu si la anul un copil ascultator si bun, sa fc fapte bune si sa incerc sa ajut oamenii atat cat pot, sa fiu o prietena buna pentru prietenii care ii detin dar si pentru cei noi, care au intrat de curand in viata mea....
Bine, gata incep listuta:
- Sa imi gasesc un loc de munca cu un colectiv macar pe jumatate cum a fost cel da le Insomar;
- Sa imi gasesc linistea interioara;Seara de Ajun);
- Sa gasesc intr-o buna zi fericirea...asa cum am vazut-o in zilele de vara;
- Prieteni sinceri si devotati;
- Un brad frumos;
- Un an linistit, plin de reusite;
- Sensibilitate, sinceritate, dragoste, intelegere;
- O ciocolata cu biscuiti;
- Intensitatea unei nopti de iunie.....
marți, 15 decembrie 2009
Poveste de iarna cu lemnele galagioase in soba....
M-a trezit zgomotul lopetii de zapada cara rascaia pe aleea din curte....M-am trezit si in pijamale am fugit la usa de la intrare....totul era alb..cusca lui Azorel, magazia....curtea...deschid usa si incep sa strig:
- Tata!!! Tata!!!
II aud pasii, mereu ma facea sa ma simt in siguranta...
- Fugi in casa si te imbraca Monica, vin si eu sa mancam si apoi iesim afara sa ne jucam n zapada. El era si fratele meu si sora mea si partenerul meu de joaca....
Am fugit si am tras pe mine hainele groase, am fugit la bucatarie unde tata deja preparase ceaiul de tei si scosese din frigider cele necesare micului dejun....am mancat si apoi cu caciula si manusile impletite de draga mea bunica; am iesit afara la tavaleala din curte....Tata se juca cu mine de parca era de aceeasi varsta cu mine...este fantastic cate fac parintii pentru noi, cum ne indeplinesc dorintele, chiar si cele nespuse....
- Hai sa mergem si la bunica si bunicu sa vedem daca au facut poteca...si poate ne face bunica gogosi.
Am plecat spre poarta, am traversat strada si mai aruncam cu bulgari de zapada in el...il vad si acum cu caciula neagra pe cap, cu vesta de lana impletita de bunica,geaca bleumarin deschisa, cu manusile verzi, pantalonii gri ...isi freca mainile si se uita la mine care eram o mogaldeata de copil.....la poarta bunicii era aleea facuta si in curte la fel....alerg spre bucatarie si intru incaltata, plina de zapada si tipand:
-Bunica , a spus tata ca ne faci gogosi!!!! Eu vreau si cu branza! Da ochiuri imi faci? da bors ai?....si ma agitam in camaruta aia mica si calduroasa unde mereu se auzea focul din soba....
- Usor, usor uraganule! ca le-om face pe toate dar nu stii sa te scuturi pe picioare? sa te dezbraci? se aude vocea calda a buniculiui care statea pe pat si se uita la tv.
- Hai Monica sa te dezbrac ca sa nu racesti si urca-te in pat, colo langa soba si stai cuminte, imi spune tata care isi daduse jos caciula pe hol, se descaltase in salita si abia apoi a intrat in casa.
Bunica era la aragaz, pregatea varza calita si o mancarica de cartofi...nu am sa uit niciodata acel miros care ma facea sa bat in masa cu furculita si sa spun: " mi-e foame!"
Urcata pe patul de langa soba imi iau jucariile care erau la locul lor, ca doar acolo imi petreceam toate zilele, si incep sa ma joc...dar nu pentru mult timp ca ceva imi atrage privirea. Lucrul bunicutei era in pat si acum impletea un pulover pentru bunicu din lana "tzigaie"...ma uit la ei..bunicul si cu tata vobeau despre ce se mai intamplase pe la primarie, pe la veteranii lui bunicul si bunica era iesita afara sa aduca faina cernuta gata pentru a ne indulci cu gogosi.....Deci iau in mana andrelele si incep a ma prosti pe acolo spunand ca eu impletesc de fapt, nicidecum ca as strica ceea ce bunica mea incepuse de cateva zile....
-Vasile, dar tu nu te uiti la Simona? Guta? mai nici unu nu vede ce face? striga bunica din pragul usii cu geamurile aburite.
- Tu-ti nijnaia ta azi si maine lasa jos! se aude bunicul cu vocea lui serioasa. ( Niciodata nu am stiut ce inseamna nijnaia dar nici nu am intrebat...acum nu mai am pe cine..:( )
Las alea jos si ma uit la tata care cu ochii zambind dar serios spune:
- Nu e bine sa iti bagi nasu` in impletitul lu mama, ca poti sa te intepi cu andrelele alea, nu sunt pentru copii!
- Ia uite ce-ai facut moaco, aici! Off....trebuie sa stric tot..spune bunica cu amar in glas si regret.
-Lasa bunica ca te ajut eu, ma inveti cum sa fac si te ajut....
Bunicul ma imbraca si iesim afara sa facem un om mare mare de zapda, Lubita se gudura in jurul nostru si eu il intrebam pe bunicul de unde vine zapada, de ce ninge, de ce e frig, de ce a inceput si parul lui sa semene cu zapada...ne-a intrerupt din joaca noastra strigatul bunicii:
- Hai la masa!
Am intrat in casa tot fara sa ma scutur de zapada, tot fara sa ma descalt si m-am asezat pe coltul patului, asteptand pe tata sa ma descalte, pe bunica sa imi dea caciula, fularul si geaca jos si apoi sa ma sui in pat sa mai sar putin pe saltea pana punea bunica in farfurii.....
Era intr-o zi de 4 decembrie....o zi in care toate erau la locul lor......si ningea ca in povesti!
- Tata!!! Tata!!!
II aud pasii, mereu ma facea sa ma simt in siguranta...
- Fugi in casa si te imbraca Monica, vin si eu sa mancam si apoi iesim afara sa ne jucam n zapada. El era si fratele meu si sora mea si partenerul meu de joaca....
Am fugit si am tras pe mine hainele groase, am fugit la bucatarie unde tata deja preparase ceaiul de tei si scosese din frigider cele necesare micului dejun....am mancat si apoi cu caciula si manusile impletite de draga mea bunica; am iesit afara la tavaleala din curte....Tata se juca cu mine de parca era de aceeasi varsta cu mine...este fantastic cate fac parintii pentru noi, cum ne indeplinesc dorintele, chiar si cele nespuse....
- Hai sa mergem si la bunica si bunicu sa vedem daca au facut poteca...si poate ne face bunica gogosi.
Am plecat spre poarta, am traversat strada si mai aruncam cu bulgari de zapada in el...il vad si acum cu caciula neagra pe cap, cu vesta de lana impletita de bunica,geaca bleumarin deschisa, cu manusile verzi, pantalonii gri ...isi freca mainile si se uita la mine care eram o mogaldeata de copil.....la poarta bunicii era aleea facuta si in curte la fel....alerg spre bucatarie si intru incaltata, plina de zapada si tipand:
-Bunica , a spus tata ca ne faci gogosi!!!! Eu vreau si cu branza! Da ochiuri imi faci? da bors ai?....si ma agitam in camaruta aia mica si calduroasa unde mereu se auzea focul din soba....
- Usor, usor uraganule! ca le-om face pe toate dar nu stii sa te scuturi pe picioare? sa te dezbraci? se aude vocea calda a buniculiui care statea pe pat si se uita la tv.
- Hai Monica sa te dezbrac ca sa nu racesti si urca-te in pat, colo langa soba si stai cuminte, imi spune tata care isi daduse jos caciula pe hol, se descaltase in salita si abia apoi a intrat in casa.
Bunica era la aragaz, pregatea varza calita si o mancarica de cartofi...nu am sa uit niciodata acel miros care ma facea sa bat in masa cu furculita si sa spun: " mi-e foame!"
Urcata pe patul de langa soba imi iau jucariile care erau la locul lor, ca doar acolo imi petreceam toate zilele, si incep sa ma joc...dar nu pentru mult timp ca ceva imi atrage privirea. Lucrul bunicutei era in pat si acum impletea un pulover pentru bunicu din lana "tzigaie"...ma uit la ei..bunicul si cu tata vobeau despre ce se mai intamplase pe la primarie, pe la veteranii lui bunicul si bunica era iesita afara sa aduca faina cernuta gata pentru a ne indulci cu gogosi.....Deci iau in mana andrelele si incep a ma prosti pe acolo spunand ca eu impletesc de fapt, nicidecum ca as strica ceea ce bunica mea incepuse de cateva zile....
-Vasile, dar tu nu te uiti la Simona? Guta? mai nici unu nu vede ce face? striga bunica din pragul usii cu geamurile aburite.
- Tu-ti nijnaia ta azi si maine lasa jos! se aude bunicul cu vocea lui serioasa. ( Niciodata nu am stiut ce inseamna nijnaia dar nici nu am intrebat...acum nu mai am pe cine..:( )
Las alea jos si ma uit la tata care cu ochii zambind dar serios spune:
- Nu e bine sa iti bagi nasu` in impletitul lu mama, ca poti sa te intepi cu andrelele alea, nu sunt pentru copii!
- Ia uite ce-ai facut moaco, aici! Off....trebuie sa stric tot..spune bunica cu amar in glas si regret.
-Lasa bunica ca te ajut eu, ma inveti cum sa fac si te ajut....
Bunicul ma imbraca si iesim afara sa facem un om mare mare de zapda, Lubita se gudura in jurul nostru si eu il intrebam pe bunicul de unde vine zapada, de ce ninge, de ce e frig, de ce a inceput si parul lui sa semene cu zapada...ne-a intrerupt din joaca noastra strigatul bunicii:
- Hai la masa!
Am intrat in casa tot fara sa ma scutur de zapada, tot fara sa ma descalt si m-am asezat pe coltul patului, asteptand pe tata sa ma descalte, pe bunica sa imi dea caciula, fularul si geaca jos si apoi sa ma sui in pat sa mai sar putin pe saltea pana punea bunica in farfurii.....
Era intr-o zi de 4 decembrie....o zi in care toate erau la locul lor......si ningea ca in povesti!
miercuri, 9 decembrie 2009
Miercuri cu ploaie
Azi a plouat, a fost o vreme urata si trista, mohorata...M-am uitat cand am ajuns acasa la o poza primita de la o prietena si am zambit putin:)
In ultima vreme am auzit multi oameni loviti de durerea dezamagirii in dragoste, in relatiile de prietenie; Ma intreb totusi de ce sunt lucrurile asa? De ce trebuie sa mintim, sa ascundem, sa inselam? Care este castigul la sfarsit? Exista un castig ? Sau singurele urme sunt eventualele regrete? Nu am inteles niciodata persoanele care inseala, persoanele care mint sau persoanele care se ascund si incearca sa para ceea ce nu sunt. Mereu am fost curioasa care este motivatia unei persoane care inseala? Si auzi ca nu isi iubeste partenerul de cuplu, ca nu il mai atrage, ca vroia ceva nou, ca nu stie ce a gandit, ca nu stie de ce a facut asta..dar, ceea ce mi se pare patetic, cand ii pui in fata faptului implinit culmea...pe loc iubesc cu intensitate, regreta enorm, nu se va mai intampla.... De ce trebuie sa ne ascundem in spatele acestor scuze? Cand o relatie nu mai merge si nu e ceea ce cauti, inainte sa iesi la vanatoare , spun ca ar fi de bun simt sa iti informezi cealalta jumatate din cuplu, sa ii explici, sa pui punct si apoi liber sa agati prospaturi, sa ai aventuri de o noapte, de doua zile sau chiar o noua relatie frumoasa...insa sa nu ne pacalim...toate inceputurile sunt frumoase si perfecte si exact ce iti cautai....esential este sa tii atmosfera in relatie asa si sa nu minti, sa nu inseli....la urma urmei gandeste ca roata se invarte si poti fi chiar tu mintit/a sau inselat/a........
luni, 7 decembrie 2009
Inapoi in timp
Asta seara ma uitam in urma, pe bloguletul asta al meu si am observat ca mi-au disparut o multime de comentarii:(( dar multe rau si asta s-a intamplat cand am schimbat denumirea blogului cred, sau cand l-am importat.....off!!! imi pare rau, erau unele dragute!
Am recitit luna noimbrie si decembrie..am recitit si ianuarie....si am conluzionat ca anul asta a fost unul greu pentru mine....urat....trist....singurul lucru frumos intamplat mi s-a intamplat spre sfarsitul lunii mai. Mi s-a indeplinit dorinta pusa la miezul noptii de revelion dar doar pe jumatate...sau pe un sfert...
Am cunoscut oameni noi si m-am despartit de unii...am fost dezamagita de unii si impresionata de altii, am plans si am si ras, am dat din maini dar am si refuzat sa lupt...m-am bucurat de povestile frumoase de dragoste din jurul meu, am plans pentru a mea dupa ce m-am bucurat de ea, m-am bucurat de copii din parc, de prietenii de langa mine....m-am intristat cand simteam ca nu imi pot ajuta un prieten, cand ma simteam neputincioasa in fata nedreptatilor, durerilor.....dar am rezistat. Ma tarai incet spre anul 2010...nu stiu ce imi aduce, nu mai fac nici un plan, nu mai fac nici o lista....doar il astept... am decis sa il intampin acasa, in pat, singura cu floricele si filme...poate daca o sa il intampin asa..o sa fie si el bun cu mine!
Am recitit luna noimbrie si decembrie..am recitit si ianuarie....si am conluzionat ca anul asta a fost unul greu pentru mine....urat....trist....singurul lucru frumos intamplat mi s-a intamplat spre sfarsitul lunii mai. Mi s-a indeplinit dorinta pusa la miezul noptii de revelion dar doar pe jumatate...sau pe un sfert...
Am cunoscut oameni noi si m-am despartit de unii...am fost dezamagita de unii si impresionata de altii, am plans si am si ras, am dat din maini dar am si refuzat sa lupt...m-am bucurat de povestile frumoase de dragoste din jurul meu, am plans pentru a mea dupa ce m-am bucurat de ea, m-am bucurat de copii din parc, de prietenii de langa mine....m-am intristat cand simteam ca nu imi pot ajuta un prieten, cand ma simteam neputincioasa in fata nedreptatilor, durerilor.....dar am rezistat. Ma tarai incet spre anul 2010...nu stiu ce imi aduce, nu mai fac nici un plan, nu mai fac nici o lista....doar il astept... am decis sa il intampin acasa, in pat, singura cu floricele si filme...poate daca o sa il intampin asa..o sa fie si el bun cu mine!
duminică, 6 decembrie 2009
Mos Nicolae
La multi ani celor cu nume de Neculai, Nicoleta, Niculina, Nicusor. Nicolae!
La multi ani Mie!
La multi ani si tie....Acolo!
La multi ani Mie!
La multi ani si tie....Acolo!
vineri, 4 decembrie 2009
Cu drag....
Si cu multa placere am fost la Alina la concert. Si-a lansat in aceasta seara cel de-al doilea album " Cu drag" si este atat de frumos (acum il ascult) si seara a fost speciala, si oamenii de langa mine au fost speciali.
Multumesc Alina! Ai adus iar o unda de bucurie in sufletul meu mic!
In seare asta insa trebuie sa marturisesc ca am cunoscut o persoana speciala...nu va dau detalii cine e si cum o cheama si cum am cunsocut-o..astea le tin pentru mine si pentru ea dar vreau doar sa va spun ca e dulce foc, e placuta rau si in ultimele zile ne-am sprijinit una pe alta sa fim puternice, sa fim darze si neinfricate! M-am simtit ca langa o prietena draga si calda si atat de mult ma bucur ca ne-am vazut, ca ne-am imbratisat....
Te pup si te imbratisez cu mult drag, prietena mea draga!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!! si a venit mosul la mine!!! Bine, spun tot! si cado` de ziua mea de nume ( Niculina) cu o pereche de cercei cu...cu....cu...BUBURUZE!!!!!!!!!!!!!
Multumesc Alina! Ai adus iar o unda de bucurie in sufletul meu mic!
Te pup si te imbratisez cu mult drag, prietena mea draga!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!! si a venit mosul la mine!!! Bine, spun tot! si cado` de ziua mea de nume ( Niculina) cu o pereche de cercei cu...cu....cu...BUBURUZE!!!!!!!!!!!!!
New moon
Da, am vazut filmul si mi-a placut. stateam si ma gandeam la tinerete fara batranete si viata fara de moarte...oare acolo se vorbea despre vampiri, in basm?.....da..basme, again basme dar ce sa fac si eu daca chiar imi plac..sa le citesc, sa le urmaresc ecranizate si sa cred in ele..un lucru in care cred...in basmul fericirii absolute si da, am voie pentru ca vreau eu!
Cunosc persoane foarte dragi mie care isi doresc sa nu imbatraneasca, le este frica de acest lucru ....mie nu imi este frica si stiti de ce? Pentru ca, pana atunci cand voi ajunge batrana, o sa ma bucur de sentimentul de mama, apoi de cel de bunica, voi acoperi nazbatiile nepotilor, le voi face bunataturi sau poate o sa ma joc cu ei pe calculatoar, pe gadget-uri si voi fi o bunica cool...poate imi iau motor si o sa plec cu ei pe motoare..asta doar daca o sa apuc sa ma bucur de nepoti...dar cred ca da! Pe facebook ma incurajau ca o sa traiesc pana la 95 d ani parca.deci ar mai fi inca 65 de ani...suficienti sa fac macar 2 copii si o sa ii sfatuiesc sa imi faca nepoti repede:)
Cunosc persoane foarte dragi mie care isi doresc sa nu imbatraneasca, le este frica de acest lucru ....mie nu imi este frica si stiti de ce? Pentru ca, pana atunci cand voi ajunge batrana, o sa ma bucur de sentimentul de mama, apoi de cel de bunica, voi acoperi nazbatiile nepotilor, le voi face bunataturi sau poate o sa ma joc cu ei pe calculatoar, pe gadget-uri si voi fi o bunica cool...poate imi iau motor si o sa plec cu ei pe motoare..asta doar daca o sa apuc sa ma bucur de nepoti...dar cred ca da! Pe facebook ma incurajau ca o sa traiesc pana la 95 d ani parca.deci ar mai fi inca 65 de ani...suficienti sa fac macar 2 copii si o sa ii sfatuiesc sa imi faca nepoti repede:)
joi, 3 decembrie 2009
Voua.....
Va datorez ceva, celor care "tipati" la mine sa imi revin, mai brutal, mai calm, fiecare in felul lui si culmea ati reusit. sa ma treziti.
Nu spun cuvinte mare ca sa nu romantizez dar va promit voua ca ma lupt sa devin invingatoare, ma lupt sa ies de aici din negura.... tie, celui care ti se toceste f5, tie, celei care ai ceva probleme cu nasul meu si vrei sa mi-l tai, si tie care vrei sa ma lasi la reni in padure, tie care m-ai dus la Sinaia si acolo chiar am reusit sa zambesc.....
Ii multumesc lui Dzeu ca sunt sanatoasa, ca traiesc, ca pot sa vad, sa merg, sa aud, sa vorbesc, sa simt!!!
Restul le pot face daca imi doresc cu adevarat sa ies din asta!
Va multumesc frumos!
Nu spun cuvinte mare ca sa nu romantizez dar va promit voua ca ma lupt sa devin invingatoare, ma lupt sa ies de aici din negura.... tie, celui care ti se toceste f5, tie, celei care ai ceva probleme cu nasul meu si vrei sa mi-l tai, si tie care vrei sa ma lasi la reni in padure, tie care m-ai dus la Sinaia si acolo chiar am reusit sa zambesc.....
Ii multumesc lui Dzeu ca sunt sanatoasa, ca traiesc, ca pot sa vad, sa merg, sa aud, sa vorbesc, sa simt!!!
Restul le pot face daca imi doresc cu adevarat sa ies din asta!
Va multumesc frumos!
miercuri, 2 decembrie 2009
Decembrie...file de poveste
Doar ca eu nu am o poveste de decembrie..nici o poveste macar....si nici vesti mai bune.
Ma simt inchisa undeva si nu mai pot iesi, imi simt sufletul atat de inchis si negru si incorsetat de durere; vreau sa uit tot ce a fost pana acum, sa inchid ochii si sa ma trezesc precum un copil care abia deschide ochii si vede lumea cu alti ochi....
Ma doare si nu stiu ce..crunt, nu? ma doare speranta infranta, ma dor iubirile pierdute, ma dor oamenii pierduti, ma dor visele pe care le-am sters cu buretele si pe care as fi vrut sa nu le sterg, ma doare ca sunt sensibila si mai ales ca nu pot sa fiu nepasatoare, sa trec peste oameni ca sa imi ating scopul..de fapt nu cred ca mi-ar placea sa fac asta..probabil m-as uri mai mai mult decat o fac acum...
Este primul an cand se apropie sarbatorile si nu ma bucur, nu le vreau..nu vreau sa aud colinde, cara ma bucurau atat de mult, nu vreau sa vad brazi care imi aducea mereu emotii in suflet si imi umezeau ochii, nu vreau sa-l vad pe Mos Craciun, nu vreau cadouri de Mos Craciun si nu vreau Craciunul.....Da, puteti sa ma urati pentru asta..si? nu veti fi nici primii nici ultimii care o fac..si eu o fac si altii o fac...nu vreau nimic acum, nu mai am nici o asteptare...nu mai sper la nimic si consider ca tot ce mi-as fi dorit pana mai deunazi imi doream fiind inconstienta ca nu voi primi niciodata...nu merit asa ceva ....
Ma simt nemultumita de mine...ma simt ..de fapt simt ca nu mai simt..simt ca nu mai vreau , nu mai pot, nu mai am puterea sa vreau, sa zambesc, sa pot, sa incerc...si nu stiu unde sa gasesc capatai....unde sa gasesc o cale pe care sa o iau...
da..stiu..iarasi eu trista...v-am spus..clownul si-a luat concediu fara plata nelimitat.....
pana la un urmator articol....numai bine!
Ma simt inchisa undeva si nu mai pot iesi, imi simt sufletul atat de inchis si negru si incorsetat de durere; vreau sa uit tot ce a fost pana acum, sa inchid ochii si sa ma trezesc precum un copil care abia deschide ochii si vede lumea cu alti ochi....
Ma doare si nu stiu ce..crunt, nu? ma doare speranta infranta, ma dor iubirile pierdute, ma dor oamenii pierduti, ma dor visele pe care le-am sters cu buretele si pe care as fi vrut sa nu le sterg, ma doare ca sunt sensibila si mai ales ca nu pot sa fiu nepasatoare, sa trec peste oameni ca sa imi ating scopul..de fapt nu cred ca mi-ar placea sa fac asta..probabil m-as uri mai mai mult decat o fac acum...
Este primul an cand se apropie sarbatorile si nu ma bucur, nu le vreau..nu vreau sa aud colinde, cara ma bucurau atat de mult, nu vreau sa vad brazi care imi aducea mereu emotii in suflet si imi umezeau ochii, nu vreau sa-l vad pe Mos Craciun, nu vreau cadouri de Mos Craciun si nu vreau Craciunul.....Da, puteti sa ma urati pentru asta..si? nu veti fi nici primii nici ultimii care o fac..si eu o fac si altii o fac...nu vreau nimic acum, nu mai am nici o asteptare...nu mai sper la nimic si consider ca tot ce mi-as fi dorit pana mai deunazi imi doream fiind inconstienta ca nu voi primi niciodata...nu merit asa ceva ....
Ma simt nemultumita de mine...ma simt ..de fapt simt ca nu mai simt..simt ca nu mai vreau , nu mai pot, nu mai am puterea sa vreau, sa zambesc, sa pot, sa incerc...si nu stiu unde sa gasesc capatai....unde sa gasesc o cale pe care sa o iau...
da..stiu..iarasi eu trista...v-am spus..clownul si-a luat concediu fara plata nelimitat.....
pana la un urmator articol....numai bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)