Anunt :D

O saptamana nu o sa mai scriu..sunt plecata in vacanta :) ma duc sa ma imprietenesc mai bine cu Zeii din Olimp! O sa revin pe 10 iunie, cand o sa va pun poze si o sa va atasez de altfel si articole despre ce si cum am facut pe acolo:)

Sa fiti cuminti si sa aveti grija de voi! Eu voi fi cuminte si promit sa nu fac prostii!!! Chiar daca maine e ziua mea;)) a copilului din mine!

Am fuuuuuuuuuuuuuuuugiiiiiiiiiiiiiit!!!!!

Aventuri in Romania

    Azi am fost plecata din Bucuresti (treburi personale) si m-am intors cu micorbuzul de la C&Isi soferul nostru mandru asculta MANELEEEEEE!!!!!! La un moment dat ii atrag atentia discret ca nu e un gen de muzica agreeat de cei din kitycar si da pe radio....reasuflu usurata si imi vad linistita de lectura unei carti extrardinare pe care o recomand cu caldura: Balzac- "Femeia la 30 de ani"...dar abia incepea aventura...la un moment dat ii suna telefonul soferului nostru drag si cu un vocabular de cartier incepe el sa faca pariuri cu un alt sofer care ne depasise..si, vezi tu bine, care conduce mai bine decat care si soferul nostru drag ce spune: "Vrei sa iti arat ca eu conduc 5 minute fara maini si tot eu sunt mai bun?"..ei,in momentul ala, va dati seama ca lumea din microbuz a inceput ca doml`le lasa glumele, dom`le pune mana si condu..si o doamna, care se intorcea din Spania...( Capsunica o voi numi ) era foarte revolata ca "vai...pero la noi in spania quasta nu se intampla"...in fine ne linisteste mandrul nostru sofer ca glumea...si continuam drumul. Facem o oprire la un mom dat sa luam calatori..sau nu stiu ce si Capsunica noastra coboara, ii ardea gatul dupa o tigara..si cand a spus soferul clar ca nu e timp de o tigara..s-a urcat cu tupeu in fata si fuma de spuneai ca e in masina persoanala si pe noi ne-a luat la autostop....
    Nu am nimic cu oamenii care pleaca si muncesc in afara, pe unii ii apreciez si chiar ii compatimesc ca sunt foarte multi care au plecat impinsi de nevoie, de saracie..dar Capsunica noastra se vedea ca ...ii place viata si ca nu a cules ea capsuni acolo ..poate altceva....Pe drum, tot felul de glume ca vai, ce sofer frumos avem! ca vai,  dar daca vii in Spania ai sa fii cel mai frumos!.... La naiba! incerc sa ma concentrez, sa citesc cartea sa nu mai aud ce oameni nenorociti avem in tara noasta...la un moment dat isi mai aprinde o tigara si cu o nesimtire crunta intreb pe sofer fiti amabil ne putem aprinde si noi aici in spate cate o tigara? eventual opriti si la un magazin sa ne luam cate o bere....Soferul ca nu..ca stiti ca vine doamna de la drum lung si ca simte si ea nevoia sa fumeze..am inganat plina de nervi dar nu am mai spus nimic... o doamna de langa mine i-a spus soferului ca noi suntem cei de care trebuie sa ii pese, de noi toti si nu numai de una...dar degeaba.... In apropierea Bucurestiului, o doamna ii cere soferului sa opreasca, va dati seama ca i-a cerut 10 lei..ca deh..el nu opreste unde nu are statie..eu raman stupefiata, asemenea si doamna respecitva si inca o doamna care voia si ea sa coboare....si nu ma mai pot abtine si ii spun ca nu se precedeaza asa, nu este corect si daca omul vrea sa coboare pana in autogara are dreptul...degeaba..el si cu capsunica erau in alta lume. La intrarea in Bucuresti soferul ma intreaba unde ma lasa si ii transmit poftim??? cum adica unde ma lasati? la autogara..sau ce? vreti si de la mine 10 lei?..Tace..si vad ca traseul obisnuit nu e cel pe care il si urmam...pe scurt ajungem undeva intr-o comuna pe langa Bucuresti, in partea cealalta a Bucurestiului pe langa Giulesti unde statea capsunica...eu va dati seama eram singura ramasa in masina si plina de nervi..fierbeam...O lasa pe Capsunica acasa, isi ridica 150 de E ca a avut ceva bagaj..mai bine spus jumatate de masina ca, se pare, parasise  Spania ei de tot, Capsunica noastra..
In drumul spre intoarcere soferul ca sa ma duc langa el in fata ca sa ii arat eu pe unde sa o ia..si i-am spus ca nici eu nu stiu unde sunt, dar ca astept sa ajung in autogara la Ritmului. Atunci incepe atacul ala de om prost si incult ca..nu avea ce sa faca, trebuia sa o duca ca i-a promis..si i-am spus ca nu promiti nimik pe seama celorlati oameni, daca era masina dvstra va intelegeam dar asa? In fine se asterne tacearea ca nu puteam sa ii spun lui ce plan aveam..inainte sa coboare doamnele alea doua le-am cerut numarul de telefon spunandu-le ca vreau sa le spun celor de la dispecerat ....Ajungem in ele din urma cu o intarziere de 90 d minute in autogara si inainte sa opreasca motorul ca ce? daca nu am vrut sa cobor mai devreme...atunci am rabifnit..si am iesit glont din masina, direct la dispecerat si am spus tot..Imi pare rau ca a ramas cineva fara un loc de munca dar in acelasi timp nici nu mai puteam sa suport indiferenta celor din jur...si uite asa mergem inainte cu drag spre ....spre ce? spre incultura, spre vremea cand respectul nu va exista!!!

Va las...dar am vrut sa impartasesc cu voi asta..si sa va rog sa procedati la fel, nu treceti cu vederea lucruri marunte ca aceste lucrur duc in haos totul!

Stare de spirit

    Tocmai eram bine dispusa (in mare masura ca problemele de la Bacau inca ma mai apasa uneori) dar imi era bine. Insa am aflat ca am pricinuit cuiva o suferinta, indirect,  ce e drept, dar chiar si asa ma doare. Nu imi place sa stiu ca cineva este trist din cauza mea. Nu imi plac oamenii tristi.

    Probabil ca asa le aranjeaza Dumnezeu pe toate ca sa nu ai mereu sufletul plin de fericire si sa nu urci prea sus pe scara fericirii....Imi cer iertare acestei persoane. Stiu ca ma intelege si stie ca nu am facut intentionat. Asa a fost sa fie! Sunt construita pentru adevar si imi place sa fac ceea ce simt dar, de altfel, imi place sa ma si justific, nu imi place ca cineva sa ramana cu ceva anume neelucidat...
E drept ca uneori alegem calea care ne-o dorim, speram la fericire si la implinire..daca asta va fi la sfarsit nu avem de unde stii, doar sa speram si sa fim plini de vointa. Unele lucruri se intampla fara voia noastra, nu le putem controla...de ex. ne indragostim si atat..nu poti explica de ce el, ce te-a facut sa te indragostesti, ce te-a facut sa il vezi numai pe el in toti oamenii de pe strada si sa te regasesti in toate cuvintele lui, stii doar ca numai gandul la el iti da durerea aia placuta in stomac, ca la auzul vocii lui tremuri toata si nu stii ce sa mai spui..te balbai..iti cauti cuvinte...la acest lucru nu poti sa dai o explicatie logica, doar ca il iubesc!
Am gresit, probabil, pentru ca am ales tacerea si nu am stiut sa vorbesc...dar nu stiam cum si ce sa spun....era dificil..nu puteam sa cer cuiva sa fie fericit/a ca eu sunt fericita si nici sa nu se intristeze pentru ca eu sunt fericita...Nu stiam cum sa abordez problema..atunci cand vreau sa spun ceva, care nu ma implica pe mine, direct, este atat de usor, cand trebuie, insa, sa explic ceva ce nu ma face sa ma simt confortabil... mai greu! Sper sa ma intelegi si,mai sper, ca in continuare ne putem bizui reciproc pe prietenia ce ne leaga neconditionat!

replica....

    Îmi amintesc de o replica pe care am citit-o intr-un film acum cateva seri...sau ma rog, nopti :) "omul uita ca e trecator si spune mereu ca si maine e o zi, dar uita ca in secunda urmatoare se poate intampla ceva care sa-l faca sa dispara" 

    Toata lumea spune "si maine e o zi!" nu cheltui azi toti banii, ca si maine e o zi. Nu iesi azi in oras, ca si maine e o ziș si multitudinea de exemple poate continua la nesfarsit. Nu stiu daca e neaparat gandire pesimista, imi place, mai degraba, sa o numesc realista, dar, daca, in drum spre servici da o masina peste tine? desi acum 1 sec vorbeai la tel cu mama, prietenii, etc si ei stiau ca esti bine, e de ajuns o simpla secunda, pt ca toata viata, sa se schimbe sau sa ia sfarsit. 

    Apropo de asta, imi vine acum in minte alta vorba a romanului: "nu lasa pe maine ce poti face azi" si poate asa e, nu mai trai in trecut! Opreste-te, sa te gandesti la viitor! Traieste in prezent, bucura-te de fiecare clipa si fiecare sansa care iti apare in cale! Iar, daca stai in dubii daca sa spui azi celui drag ca-l iubesti sau mai tarziu, aminteste-ti ce ti-am zis mai sus :)

Viata si moarte!

Fotografie făcută, undeva, în Breaza...dar nu cred că asta contează....contează faptul că arată o antiteză pe care, poate, putini o văd! Arată cât de frumoasa poate fi viață ...chiar lângă moarte!

M-a uimit aceasta fotografie și m-a și întristat, în același timp, dar nu am putut să privesc altfel fotografia decât prin ochii unui optimist incurabil....da..pe lângă romantici incurabili exista și optimiști incurabili!

Privesc aceasta fotografie pozitiv..viață merge înainte chiar daca conștientizam sau nu!

Iubesc viață și atunci când cenușă mea vă fi undeva în aer..în natura, voi fi o optimista incurabila și voi trai prin porii copiilor mei, prin prisma celui care îl iubesc și îl voi iubi...prin viziunea lucrurilor care le-am făcut și le voi face în aceasta viață infima....așa cum spuneam și pe status..viață este perioada în care suntem prea ocupați să ne facem alte planuri!......viață....învinge moartea...noi oamenii putem învinge totul.....asta depinde de voință..depinde de noi..hai să visam..hai să avem ochii deschiși și să visam!!!

Cu masura!

Stau în fata calculatorului cu un pahar de vin alb..eu și cu mine...și vreau să mai împart câteva gânduri ...că mi-ați atras atenția dragii mei că nu am mai scris de mult..și că să îmi fie rușine, și că ce? am treburi mai importante de făcut?

 Pai cum să nu? Ce? Am semnat contract cu voi, dragi mei? V-am promis eu că vă spun tot?? NU!!! Glumeam și știți asta..și de aceea vă iubesc că mă suportați și cu bune și cu rele, voi,prietenii mei,care îmi sunteți alaturi mă acceptați și cu bune și cu rele. Sunt multe momente când îmi doresc să mă ascund de lume, să stau în carapacea mea..azi am avut un astfel de moment...în seara asta mi-am închis telefoanele..am tras un ropot de plâns și am încercat să mă racoreresc...m-am saturat de tot ce mă apasă..nu vreau să vă încarc pe voi....uneori mă simt singura..mă simt precum un câine aruncat într-un țarc și vreau să evadez...vreau să ies.....nu am puterea..m-am saturat de oameni falși, m-am saturat de zâmbete de curtoazie și de îmbărbătări că viață merge mai departe..stiu..merge mai departe dar trebuie să acceptam și faptul că nu este la fel..merge mai departe dar simțim acele lipsuri...simtim că uneori nu mai putem..simtim că ne vine să urlam..Paller spunea că să nu spui că nu mai poți că daca iți da Dzeu cate poți duce ai să fi mirat ...nu e vorba de asta e vorba că sunt atât de multe lucruri care mă lovesc..atât de mulți oameni care se bazează pe rațiunea mea și pe felul meu de a fi...și daca mâine nu mai vreau? și daca mâine nu mai sunt? și daca nu mai vreau să fiu aceeași persoana..ce o să se întâmple? cine vă suferi mai mult? voi? eu?

Îmi aduc aminte de anii de liceu când prieteniile din liceu se promiteau țoață viață, când spuneam că și mii de km nu ne vor desparți..și uite..sunt câțiva ani și nici macar nu știm unii de alții.....prieteniile din generala când juram că vom fi mereu fani Metallica și că acest lucru ne vă tine uniti..nici Metallica nu mai ascultam zilnic..dar nici noi nu ne mai vedem.

o să mai continui..nu mai vreau acum..nu mai pot.. vă iubesc pe toți!!!

Back to work

De ieri am început munca, am revenit la birou după o absenta de 30 de zile...am reintrat în normal, s-ar spune..dar cum avem lansarea duminica, 11 mai 2008, vă dați seama că este o nebunie și un haos de nedescris..suntem pe ultima suta de metri și, vrem că totul să fie perfect. Colegii i-am regăsit cu drag, îmi era dor de ei..îmi era dor de atmosfera de aici...

Mă bucur că am revenit și, mai nou, am și cel mai mare birou; pe care încet, încet o să încep să îl personalizez și să îl fac să fie coltul meu.....amprenta mea pe birou...poate o să îi fac o poza..mai vedem.

În același timp cu reîntoarcerea mea la birou a început și campania electorala..nu era destul de murdar Bucurestiul..mai aveam nevoie și de o mulțime de harții pe jos de unde ne zâmbesc, plini de încredere, candidații la fotoliile de primari. Stau și mă gândesc că decât să fi printat o mulțime de fluturași, calendare și tot felul de afișe cu banii aia ar fi făcut o donație pentru cei care Paștele a venit cu apa peste ei, pentru familiile care nu au de niciunele....nu pentru a face din București un oraș plin de harții colorate și oameni care le arunca unde apuca..chiar daca coșul de gunoi este la 1 m de ei...