Am revenit:)

 Dupa cativa ani buni am spus sa revin la scris, ca tare imi placea sa scriu. 

Acum ramane de vazut daca reusesc sa fiu constanta:) 

Mai e cineva pe aici? 

Întrebările unei mame!

"Sa respecti toti oamenii din jurul tău, indiferent de statutul lor social. Sa nu minti. Sa nu fii rea, sa nu jignesti si sa respecti regulile. Sa nu incalci principiile societatii. Sa nu faci compromisuri. Sa fii modesta si să muncesti mult. Sa fii responsabila, loială si sa iti asumi greselile pe care le faci."
Timp de 10 ani, caci atat aveam la revolutie, asta am fost Învățată. Asta am auzit de la părinți și de la profesori. Au fost suficient de multi cei 10 ani, sa imi clădesc caracterul dupa aceste reguli si sa imi însușesc educatia pe care am primit-o.
Alti 25 de ani am continuat sa ma ghidez dupa aceleasi principii si reguli fara sa imi pese ca lumea din jur se schimba si nimeni nu mai respectă nimic.
Pentru mine prietenia era ceva sfânt. Respectul era esential in tot ceea ce făceam. Responsabilitatea nu avea voie sa lipsească. Si inca sunt valori care ma definesc, chiar daca lumea din jurul meu a pierdut notiunile elementare din educatie. Am tinut cu îndârjire de tot ce m- a invatat mama. Si nu consider că ce m-a invatat este gresit. NU. Voi continua la fel, chiar si atunci cand voi fi dezamăgită. Voi refuza cu îndârjire sa fiu ca ei, chiar daca doar asa pot primi aprecierea societatii în care trăiesc.
Imi place cand ajung seara acasa si ma gandesc la ziua care s-a incheiat, sa pot spune "nu sunt ca ei".
Si totusi, adorm in general, plângând. Si nu plâng pentru mine. Eu sunt fericita ca acest sistem nu a reușit să mă schimbe. Plâng pentru copiii mei. Pentru copiii nostri. Pentru ca ma simt neputincioasă. Nu stiu ce sa ii învăt pe copiii mei. Ce educatie sa le dau pentru a reusi in viata.
Plâng pentru fiica mea pe care nu stiu cum sa o învăt sa se comporte pentru a fi in siguranță. Plâng pentru fiul meu pe care nu stiu cum sa il educa pentru a deveni OM.
Cum ar putea fiul meu sa devina un bărbat adevarat in aceasta societate, cand tot ce vede in jurul lui sunt violenta, minciuna și răutate? Cum sa il fac sa ma creada ca cei buni reusesc? Ce sa ii spun cand se simte nedreptatit si pedepsit pentru ca el nu minte? Probabil crede că sunt demodată atunci când, seara, inainte de culcare ii explicăm ca e bine sa fie bun si cand ii reamintesc sa isi spuna rugăciunea.
Iar fiica mea? Ea imi spune ca e nedrept sa reusească doar cei răi. Ca oamenii buni sunt considerati slabi si sunt exclusi. Imi spune ca a vazut ca toti isi fac dreptate singuri. Ca daca ai 14 ani si nu ai iubit, nu fumezi și nu chiulesti esti considerat tocilar. Ca note bune iau doar cei care isi ameninta profesorul nu cei care invata.
Copii mei imi spun ca le este frica sa meargă la scoala cu metroul pentru ca pot fi atentate. Si nu inteleg de unde stiu ei de atentatele din Paris. Raman muta de uimire cand aflu ca asta discuta la scoala cu profesorii. Ca le-au aratat poze cu tinerii arsi in club.
Oare acesti oameni care se cred pedagogi nu stiu ca este de datoria noastra ca adulti sa ii protejăm de astfel de informatii? Oare ei nu stiu ca in copilărie și în adolescență pot provoca traume emotionale astfel de informatii?
Fiica mea nu intelege de ce îi dau voie sa plece , in fiecare vara in tabere internationale, in care se promoveaza pacea in lume, dar nu ii dau voie sa iasa cu colegii de clasa.
Si cu toate acestea, ma lupt in fiecare zi, ca ei sa nu preia educatia impusă de societate. Incerc sa le explic că binele învinge oriunde,nu doar in filme. Ca este nevoie de răbdare si credinta. Dar asa cum stim cu totii in educatia unui copil este foarte importantă puterea exemplului. Si de unde exemple?
Si eu si multi alti părinti, vom adormi plângând seara de seara si ne vom ruga sa nu fim învinsul de societate. Ne vom ruga sa facem alegerile corecte pentru copiii nostri, fara a sti care sunt acestea. Vom risca, pentru ca ei, au sansa sa devina Oameni.


Guest Post- autor C. D.

Dragul meu David,

     


          Sunt aproape patru luni de cand diminetile imi sunt stralucitoare, fie ca e soare sau nor! Sunt patru luni de cand, prin orice por, radiez de fericire, zambesc si stiu ca nu am facut umbra degeaba pamantului. Nu exista cuvinte sa iti spun cat de mult de iubesc, cat de mult te-am asteptat si cat de mult te-am visat.
    Esti binecuvantarea din viata mea, esti punctul meu de referinta si ador sa iti miros pielea, sa te sarut in fiece moment cand te tin in brate! Daca as putea sa descriu fiecare sentiment pe care l-ai trezit in mine ar trebui sa inventez o multime de cuvinte, pentru ca cele care exista mi se par mici si insignifiante.
  Am iubit la viata mea, iubirea adevarata am descoperit-o cand l-am intalnit pe tatal tau, dar marea dragoste a fost atunci cand te-am tinut in brate, dragoste care a crescut cand mi-ai prins degetul prima data in manuta ta mica, s-a dublat la primul zambet si a ajuns spre cote maxime(credeam eu) cand mi-ai adormit prima data pe umar.....
  Te iubesc, te iubesc asa cum nu am stiut pana acum ca se poate iubi!
  Te ador, asa cum nici nu am sperat ca poti adora pe cineva!

O viata frumoasa sa ai, copilul meu! O viata cu mult soare si plina de reusite! Chiar daca vor mai exista si esecuri, sunt sigura ca te vor intari, te vor face mai puternic si mai ales, vei trece peste ele  ca un invingator!

Foto by Moments Alive Photography

 

Pentru David(1)

Viata mea nu a fost o imbinare de lucruri frumoase! Desi mereu am avut zambetul pe buze, poate de multe ori sufletul imi plangea!
 Am invatat sa port masca bucuriei, am reusit sa joc un teatru bun, dar ieftin! Acum insa, bucuria mea nu are margini! Nu ma pot satura sa imi privesc bucatica care e parte din mine! Ii vorbesc mereu, ii spun ca mult inseamna pentru mine, ii explic ca viata mea pana in data de 20 mai 2014 a fost fada, fara rost si fara sa stiu ce inseamna fericirea!

 David, sa stii ca esti un copil dorit, un copil dare ai venit pe lume intr-o familie care te iubeste, o mama care a atins ingerii si a gustat din necatrul bucuriei si un tata care s-a schimbat din clipa cand te-a tinut in brate!

Esti minunea vietii noastre! Esti mai important ca orice pe lume si iubirea noastra nu poate fi masurata, descrisa sau depasita!
O viata usoara, David Nicholas!

Draga tata,

     Iti mai aduci aminte ultima noastra discutie? Eu mi-o aduc aminte de parca abia am inchis telefonul...imi spuneai sa iti fac un nepot, ca doar asta te-ar putea implini. Cateva ore mai tarziu, de la acelasi telefon primeam vestea ca Doamne Doamne te-a luat la el.
    Au trecut 7 ani si 9 luni de cand ti-am auzit ultima data glasul, glasul cald si frumos de care eram dependenta, glasul care mi-a luminat copilaria, mi-a indrumat adolescenta si mi-a dojenit anii de tinerete rebela. Dupa acest timp iti pot spune ca esti bunic...stiu ca acolo unde esti te vei bucura si mai stiu ca esti cel mai aprig ingeras al nepotilor tai!
  Asta seara vine mama, o sa o vad cu nepotul in brate si sunt sigura ca amandoua ne vom gandi cum ar fi fost sa fii si tu langa noi! Stiu ca esti acolo sus, ne privesti si mai stiu ca esti tare mandru ca iti poarta numele...David este numele ales de nana si tatic, Nicholas este numele ales de mine, pentru ca atunci cand o sa ma intrebe de ce Nicholas o sa ii povestesc despre tine.
  Ii voi spune ce om frumos la suflet ai fost, ce tata minunat si iubitor, cum mereu erai atat de cald si bland, cum ma priveau cu ochii tai blajini si mi-ai dat cele mai de pret povete pentru a strabate in viata asta..i-am scris si  lui o mica scrisoare explicativa in ceea ce privese numele lui:

  David Nicholas,

O sa iti spun aici de unde alegerea numelui...Mi-e greu sa o fac si sper sa intelegi si sa iti placa numele pe care ti l-am ales impreuna cu tati! De fapt, sunt doua nume:) Ca sa fii avut!

Numele ales de mine este Nicholas si este un nume mostenit sa spun asa....Pe bunicul tau(tatal meu) il chema Neculai...Era un om minunat si un suflet  deosebit..., Din pacate a plecat la Doamne Doamne cu 8 ani inainte sa apari tu in viata noastra...dar te iubea, te dorea si te astepta! Ultimele cuvinte pe care le-am schimbat cu el au fost despre viitorul lui nepot. Pentru ca nu mai este printre noi am vrut sa ii porti numele, sa iti aduci aminte mereu de el....desi o sa iti spun multe povesti despre el si bunica Laura la fel!

  Stiu ca ai un inger puternic si te vegheaza de acolo, de sus! Iubirea lui pentru tine este nemarginita si acum te vegheaza la mine in burtica si pe tine si pe verisorii  tai: Stefi si Luca.

David a fost ales de Tati si de nana:) Asa ca o sa te las sa ii intrebi pe ei de ce au ales acest nume! 

Mi-e dor de tine, tata! Parca iti vad ochii umeziti de lacrimi, cum ma privesti can sunt cu fiul meu in brate si cum iti salta inima de bucurie! Parca te simt cum ai vrea sa il musti, sa il pupi, sa il dragalesti si sa ii spui ca este cel mai iubit baietel.... Cum i-ai spune povesti si cum i-ai puncta fiecare prostioara de a mea, amuzandu-te si, in acleasi timp, privindu-ma, trasmitandu-mi bucuria ce o simti in piept!

Sa ne aperi tata, sa fim sanatosi si sa avem parte de tot ce este mai frumos in lumea asta! Cat despre dragostea pe care o sa ti-o poarte David Nicholas, nu iti fa griji...voi avea grija sa stie cine a fost bunicul si mai ales cat de mult l-am iubit eu pe cel mai bun tata de pe pamantul asta!

Durerea doare

Imi simt sufletul ravasit si unele lucruri nu sunt acolo unde ar trebui sa fie...Am multe intrebari si raspunsurile intarzie sa apara....
Este luna august si, e normal, sa fiu altfel, sa fiu mai trista, sa incerc sa fiu si putin vesela, ca este ziua mamei...dar tristetea ca in aceasta luna, acum 7 ani, am pierdut ce aveam mai scump pe lumea asta imi intuneca aceasta bucurie....Sentimentul asta nu il poate avea decat cineva care a trecut printr-o astfel de pierdere, poate simti durerea asta doar cineva care se mistuie de dorul cuiva, care si-ar dori sa auda glasul cuiva drag macar inca o data....

De cele mai multe ori ma inchid in mine, imi plang durerea in miez de noapte si incerc sa par omul dur si luptator, persoana care cei de langa mine ma stiu dar nu pot mereu, sunt momente si zile cand am nevoie de atentie, zile cand am nevoie doar sa fiu tinuta in brate si mangaiata pe crestet...

A incerca sa joci un rol intr-un film este ceva, dar sa joci rolul persoanei care nu poate fi atinsa de nimic, in viata reala, este cel mai greu rol....Incerc sa nu arat cata nevoie am de afectiune, incerc sa ma multumesc cu ideea ca lumea nu se opreste in loc pentru durerea mea..dar in acelasi timp imi doresc enorm de mult sa fie persoane care sa imi ofere imbratisari si cuvinte de imbarbatare, care sa imi stranga corpul intr-o menghina a imbratisarii si care sa ma mangaie pe crestet....Da, eu, Simona, cea care mereu par prea puternica am nevoie de asa ceva, sunt zile cand vreau sa ma cuibaresc in fotoliul pat din dormitorul copilariei si sa stau acolo, ascunsa sub umbra varstei minunate si sa vad soarele bucuriei din copilarie....

Da, uneori cuvintele de imbarbatare, sustinerea si increderea acordata de cei apropiati inseamna enorm...pe mine ma ajuta sa stiu ca acei oameni, dragi mie, ma spirijina, imi sunt alaturi, ma imbarbateaza si stiu ca ii voi gasi mereu acolo, pregatiti sa imi ofere umarul lor pentru clipele in care las lacrimile sa imi ocupe ochii, las sufletul sa se descatuseze de durere si imi simt corpul acaparat de tristete...

Drumuri intinse si soare

da, da, stiu! Nu am mai scris de secole si mereu imi spun sa scriu dar viata mea este atat de activa si am atat de multe lucruri de facut ca parca uneori imi este si teama sa va scriu despre bucuria mea pentru a nu clinti vre-o caramida pe care incerc sa o asez frumos.
 Am sufletul linistit si, desi mai apar uneori nori, trec repede! Doar locuiesc in Irlanda!

 Sunt bine, lucruri incep sa se contureze, oamenii incep sa se trieze si eu raman aceeasi  Simona, doar ca acum sunt si fericita!

Din dragoste:

 Se intampla sa facem lucruri care noi le consideram bune...
 Se intampla sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa vrem sa facem lucruri extraordinare...
 Se intampla sa facem exces de zel uneori si sa nu vrem sa ranim....
 Se intampla sa oferim tot, fara sa cerem inapoi totul...
 Se intampla sa vrei sa transformi lumea in doi intr-o lume minunata, plina de zambete si iubire...
 Se intampla sa nu stim ce sa spunem sau cum sa ne exprimam mai bine ceea ce dorim
 Se intampla sa gresim, dar avem nevoie sa fim iertati...

Si tot din dragoste se intampla sa fim fericiti si impliniti!

Daca as stii uneori cum sa procedez in anumite situatii, situatii cu care nu m-am confruntat, lucruri noi pentru mine, ar fi atat de bine...Incerc sa ma adaptez din mers si sa gasesc solutii la tot ce apare si tot ce ma inconjoara. Mereu eu am fost cea care a trebuit sa fac totul, mereu eu am fost cea care m-am lasat pe mine pentru cel de langa mine, mereu eu am fost pe locul doi, oferind locul intai celui iubit....acum stiu ca nu trebuie sa mai fac asa, trebuie sa las gandurile, sa las comparatiile si sa ma bucur de fericirea care mi-o aduce el in suflet.

Uneori gresesc din dorinta de a face totul perfect, uneori fac gesturi fara sa le analizez prea mult, pentru ca de ceva ani de zile nu mi-a mai pasat de nimeni..am fost doar eu cu trairile mele, nu am impartit cu nimeni lucrurile astea, nimanui nu i-a pasat suficient de mult de mine incat sa pot sa ma incred in el...acum el o face si eu sunt speriata...speriata ca nu stiu cum sa reactionez, speriata ca nu stiu ce sa fac si cum sa fac....dar stiu doar ca trebuie sa invat...sa accept anumite lucruri si sa invat teoretic, dar mai mult practic, ca exista cineva in viata mea care ma iubeste, care are rabdare cu personalitatea mea dominanta si impunatoare!

De primavara

De cateva zile m-am intors in trecut fara sa vreau...si pe langa amintirile neplacute, care au inceput sa imi bantuie noptile, ziua, in incercarea de a le ignora ma gandesc la viata din Romania.
 Imi este bine aici unde sunt, langa cine sunt, dar zilele de primavara din Bucuresti imi lipsesc...chiar si zilele de vara...
  Cand am ajuns in Bucuresti ma simteam ca Lizuca in Dumbrava minunata:oarecum speriata dar bucuroasa cu  libertatea de a face ce doresc, cand doresc, casuta mea in care imi aranjasem lucrurile cum imi placea mie, pas cu pas incepand sa fac modificarile care ma bucurau...fiecare farfurie, pahar, cana ma bucurau pentru ca erau ale mele, fiecare seara petrecuta cu Bijou, in intimitatea casutei noastre...
  Imi lipseste viata agitata din Bucuresti, locurile de munca unde eram solicitata la maxim dar nu simteam oboseala si la lasarea serii eram pregatita pentru orice aparea: teatru, carti, minopoly, fotbal, club, cafea bauta la Sinaia...nu eram obosita...nu  ma plangeam si mereu cu zambetul pe buze, mereu deschisa unor noi provocari, proiecte....
   Am 2 ani si 4 luni de cand m-am rupt de ceea ce insemna asta...timp in care mi-a fost si greu, mi-a fost si bine...dar totusi ceva in mine s-a rupt si cand rani din trecut se deschid...imi aduc aminte de frumusetea anilor petrecuti in Micul Paris....E adevarat ca legatura cu cei ramasi in tara a fost alterata, oameni cu care vorbeam zilnic si ne vedeam saptamanal, chiar si de mai multe ori pe saptamana, sunt acum cei cu care vorbesc arareori sau ne mai dam un like pe Facebook...dar am fost constienta din momentul in care am decis sa plec ca asa se va intampla...mi-am asumat acest risc, cinstienta fiind ca plec pentru o perioada nedeterminata si, e lesne de inteles, relatiile se racesc.
  Da, mi-e dor de primavara...si mi-e dor de tara!

In doi

 Da, in doi totul este mai usor, mai placut si chiar mai amuzant. La mine este ceva nou, la mine este ceva despre care inca invat si ,am inteles ca mai am de invatat. Mereu imi imaginam viata in doi, pe vremea cand asa ceva nu era posibil..sa ma trezesc in fiecare zi langa el, sa adorm in fiecare seara in bratele lui...doar ca viata in doi inseamna mai mult decat tandreturi si iubire. Viata in doi inseamna si compromisuri pe care trebuie sa le facem, inseamna si acceptarea faptului ca nu esti doar tu cu deciziile tale, nu trebuie sa iei doar deciziile care sa te multumeasca pe tine, trebuie sa tii cont si de parerea celui de langa tine.
  La capitolul asta eu stau foarte prost si nici nu stiu sa simulez, incerc sa invat si de cele mai multe ori, desi ma enervez si nu gasesc o explicatie care sa ma multumeasca pe mine ( repet, nu ca ar fi si cea corecta) si incerc sa influentez decizia. Am fost invatata sa iau singura deciziile si sa mi le asum de mai bine de un deceniu, am fost eu cu mine si cu nebuniile mele; acum este si EL langa mine si uneori, desi stiu ca gresesc, imi este greu sa accept ca are dreptate..si asta vine, presupun, din orgoliul ala ca e posibil sa nu am eu dreptate, ca altcineva s-a gandit la o solutie mai convenabila si mi-e ciuda ca nu am avut eu ideea.
  Ritmul meu a fost unul nebun, un ritm in care eu driblam, eu sutam, eu aparam si eu arbitram..regulile jocului s-au schimbat si trebuie sa invat sa gandesc la "noi". O fac in foarte multe feluri dar in unele nu imi reuseste, am impresia ca mereu eu stiu cel mai bine, am impresia ca asa cum vreau eu trebuie facut....dar lucrurile se schimba, prioritatile sunt altele acum..dar stiu ca ma straduiesc sa invat si ii multumesc LUI pentru rabdarea de care da dovada...Recunosc aici ca uneori eu nu as avea atat de multa rabdare....Dar ma iubeste, eu il iubesc si stim ca trebuie sa reusim in doi:)
  O prietena mi-a spus azi : "dap, stiu. repet, mie nici dupa doi ani nu mi se aseaza toate. dar gandeste-te ca e pt toata viata si ca intr-un loc se intalnesc doi oameni cu caractere, dorinte, nevoi si feluri diferite de a vedea sau rezolva sau face lucrurile. si cand gasesti calea de mijloc, echilibrul si modul in care sa le faci bine pt amandoi, atunci castigi. acum nu mai castigi cand ies lucrurile cum vrei tu. cel putin eu asa fac, si asa vad. si stiu ca nu o fac pt o luna doua de fluturi in stomac ci o fac sa o am toata viata. ca doar asta vrem, nu?" si tare mi-a placut cum a pus problema! Asa ca invat, invat si iar invat...incerc sa las lucrurile sa se aseze si sa nu mai fiu capoasa...si nici incapatanata..ca asa cum spunea tot aceeasi prietena:"incapatanat, opusul tau? prieteno revino-ti! ohoo asta cu invatatul... inca mai invat dupa doi ani"...asadar tot ce am de facut este sa ascult si sa invat!:)
   Despre EL...pot doar sa va spun ca il iubesc tare si este singurul pentru care imi doresc sa fac acest efort. De ce? Pentru ca merita din plin!!!
     

Un fel de a merge mai departe e sa incerci sa lasi trecutul acolo unde ii este locul

Simt pentru a doua oara in viata mea ca am pierdut ceva ce nu voi sti niciodata de ce...ceva din interiorul meu a fost smuls si aruncat...pentru totdeauna....si oricat mi-as dori sa spun "vreau ", nu se mai poate...oricat mi-as dori sa visez cu ochii deschisi nu se mai poate....ma simt pradata si in acelasi timp spulberata....imi simt visele furate, ......imi simt dorintele abandonate in barba asa cum se aduna lacrimile atunci cand parca nu iti mai pasa de ele si nu mai vrei sa le stergi nici cu mana,....nici cu batista...... nici cu maneca..nu iti mai pasa..

 Sunt eu si gandurile mele, il privesc pe EL...stiu ca si lui ii este greu..nu inteleg cum naiba uneori imi doresc sa fiu eu si sa imi aud gandurile..aveam nevoia atunci sa nu vad nimic......sa nu simt nimic..momentele mele , rare, de egoism cand nu imi doresc ca altcineva sa faca parte din gandurile mele......Doar ochii imi erau in acea camera trista si luminata de o multime de lumini, plina cu oameni care ma priveau si imi stiau durerea...pana si lumina din hol imi deranjeaza statul meu...masca de oxygen este pusa pe fata mea...nimic..nimic nu ma inconjoara.....doar un vis infantil si amintiri..multe cutii de amintiri adunate in atat de putin timp..da, pe astea nu mi le poate nimeni lua... cele 10 zile in care zambeam mereu cu gandul ca in sfarsit o dorinta  este pe cale de implinire...

ma simt goala si fara nimic in mine, probabil platesc greselile nestiute si cele stiute, probabil sosise ziua platilor tuturor releleor facute  de cei inaintea mea..dar de ce s-a ales sa le platesc eu? noi?

Prea multa liniste, enervant de multa … prea multa tristete, insuportabil de multa! Ecoul acela … se departeaza … parca nici nu-l mai aud! Caldura acelor lacrimi ingheata … nu le mai simt … s-au uscat … Nu mai simt nimic, poate doar durerea din mine … Da! inca o mai simt … durerea din mine … pentru cat timp oare ? Nu stiu … nici pe mine insami nu ma mai pot intelege … de altfel, cred ca nu m-am inteles niciodata … am perceput sfarsitul inaintea inceputului … Cum sa ma poata intelege altcineva daca eu nu o pot face … ? …
Ce vreau acum?
Ce mi-as dori?
Nu stiu … poate un pic de lumina … poate un pic de caldura … poate macar un hohot de plans sau de ras … sau poate doar acest  haos in care nu vreau sa ma afund …
Dar NU! Totusi nu ma pot stinge in “haos” … n-as mai fi EU. Iar eu nu sunt asa … nu sunt o femeie slaba … nu pot permite acestei dureri sa ma inunde … sa ma faca roaba ei… NU! Eu  nu pot pierde! Eu pot doar renunta … Si am ales sa nu renunt! Eu nu renunt pentru ca il iubesc pe el si, EL, fara sa stie, mi-a aratat cat ma iubeste...stiu ca impreuna vom invinge si mai ales stiu ca peste hopul asta vom trege doar in doi. Am incercat intr-o zi de noiembrie sa trec peste asta singura si a fost atat de greu....acum, ca este el langa mine stiu ca va fi totul mai usor....faptul ca il iubesc, zambetul lui, felul cum ma priveste ma face sa imi doresc sa fiu puternica, sa fiu puternica pentru amandoi si sa imi soptesc, atunci cand simt lacrimile ca vor sa dea navala: Asa a fost sa fie, unele lucruri sunt ireversibile..dar avem viitorul inainte!!!!

P.S. Te rog sa nu te superi ca am o postare trista...este felul meu de a refula...Te iubesc!

Miros de primavara

Imi miroase a primavara, a schimbare, a lucruri bune care incep sa se intample! A bucurii ce se intensifica si a oameni frumosi ce devin minunati!

Traiesc...

Traiesc, respir, zambesc, muncesc, iubesc, alerg, dorm, respir, mananc, gandesc, fac planuri si totul este bine!

Mutarile sunt pentru mine o a doua natura.m-am tot mutat de cand am plecat de acasa, din Bacau. In Bucuresti am stat in 12 locatii, cel mai putin o saptamana si cel mai mult 6 ani....in Dublin am luat-o de la capat cu jumatate de locatii ( bine, am doar doi ani:))..acum ma mut iar, dar, motivul pentru care ma mut este minunat: ma mut ca sa dorm in bratele LUI, ma mut ca sa pot petrece cat mai mult timp cu EL, ma mut pentru ca, impreuna incepem sa ne facem panuri si, ma rog la Doamne Doamne, sa ne tina sanatosi sa avem timp sa le facem pe toate!

Am inceput impachetarea, pana la sfarsitul lunii trebuie sa le pun pe toate..iar cutii, iar haine prin geamantane, iar sortarea hainelor..dar de data asta o fac cu atat de mult drag incat nu va pot spune.

EL? Este minunat...pana acum descriam, spuneam, tipam despre cum am iubit, cum am fost fericita...acum, cand fiecare por al meu respira si iubeste imi pastrez intimitatea acolo unde este si va spun doar ca atunci cand visam cu ochii deschisi la un EL nu mi-L inchipuiam aievea, credeam ca e o plasmuire a imaginatiei mele...dar acum, cand mi s-a alaturat pe aleea vietii plina cu luminite de iubire nu pot sa fac decat sa il privesc si sa ma intreb cum poate un barbat sa fie atat da minunat, atat de atent, atat de nedescris...

EL gateste pentru mine...lucru pe care nu l-a mai facut nimeni, niciodata ( mama si prietenii nu intra in discutie)...ajung de la munca si el este in bucatarie...imi simte ochii in spatele lui..nu stiu cum sa reactionez, nu stiu cum sa ii multumesc...nu este in elementul meu dar, stiu ca o face cu drag si din placere; asta ma linisteste si ma face sa zambesc:  SUNT A NAIBII DE NOROCOASA!!!

 Cum va spuneam...iubesc, respir, zambesc, gust fericire si primesc iubire....Este minunat!

Leapsa explicativa 2013 pentru ca ...

Daca tot m-am reimprietenit cu blogul, zic sa dau bataie si la leapsa primita de la Daniel, leapsa pornita de Hapi2233.
  Asadar:

1. Astept 2013 pentru că ... presimt ca imi va schimba radical viata!

2. La anul m-as muta o lună în ... Tenerife:) Sa fie mereu cald si soare, sa ma satur de bronz!

3. 2013 ar putea fi diferit pentru că .... zambesc

4. Ultima ceartă cu cineva am avut-o pentru că ...am hotarat ca anul acesta nu imi mai amintesc nimic urat!:)

5. Sunt dezamăgit de produsul ... revin cand o sa am unul;)

6. As mai retrăi luna ...din 2012? cred ca nici una!

7. Sunt mai întelept cu un an pentru că ... am invatat ca daca iti doresti cu adevarat ceva trebuie sa nu renunti niciodata la vis.

8. Gratis, în clinica unui estetician aş încerca interventia ... eliminarea ridurilor:) peste 15 ani!

9. Aş face schimb de job cu .. Jeremy Clarkson

10. La sfârsit de an îmi fac întotdeauna lista cu lucruri faine de văzut/făcut pentru că .... sunt obiectivele pe anul ce vine si esti cu un pas mai aproape de ele daca le asezi pe hartie/blog/agenda!