sâmbătă, 28 mai 2011

Despre sufletele sincere









Acum ceva timp va anuntam de un proiect pe care l-am pus la plamada aici, in Dublin; este vorba despre Scoala Romaneasca din Dublin, unde copiii emigrantilor romani vin sa isi fixeze cunostintele de limba romana, sa poata vorbi cu bunicii acasa in graiul romanesc si mai invata si putina geografie, si putina istorie...lucruri despre tarisoara asta mica, Romania!

Azi m-au surprins doua eleve: Karina(9 ani) si Nelia ( 5 ani) ...mi-au oferit cate un desen, cadoul lor pentru mine! Sunt desene facute de ele, din suflet si simt ca sambata sunt in universul frumos al copilariei, unde imi place!




Daiana mi-a facut la scoala o masca si intr-o seara mi-a oferit-o....ma simt fericita si iubita, implinita si bucuroasa ca pot , in sfarsit, sa ma invelesc pe suflet cu priviri sincere, cuvinte calde si imbratisari pline de dragoste! Va multumesc, dragile mele!
Si in final va las cu o melodie tare draga mie.....

joi, 26 mai 2011

Putina miscare

Ieri am fost la baschet! Nu am mai jucat baschet saptamanal de foarte multa vreme....din liceu, deci sunt undeva la 12 ani de cand nu am mai driblat, nu am mai aruncat la cos...in schimb am jucat fotbal...am jucat in fiecare an de cateva ori pe an, aproape in fiecare saptamana,,,,aici am inceput sa joc baschet...si la fel ca si in Bucuresti, sunt singura fata dintre 9 baieti:) atatia au fost aseara in Bray, ca in Dublin la prima sala au fost si doua fete....
Am dat si un cos, am dat si pase pentru cos..si mi-am promis ca o sa merg saptamanal de acum...putina miscare nu strica, sa iti faci prieteni noi, niciodata si mai ales trece timpul mai usor si mai uit de ale mele!

Asadar in cateva saptamanai sa va asteptati sa va spun ca mi s-a oferit un contract de la NBA dar bineinteles ca nu voi semna:) va spun de pe acum ca sa nu avem discutii, da?

In alta ordine de idei ma surprinde atitudinea irlandezilor ( si nu numai) cand le spun ca sunt din Romania....au o impresie gresita despre noi si ma doare asta, atat de mult doare!!! ..Cred ca nu sunt singura care am aceasta nemultumire....

Saptamana asta s-a terminat si calvarul cu drumurile inchise, cu contolul in genti de catre garda sa nu ai bombe sau pistoale..last week a fost in vizita Regina, saptamana asta Presedintele USA...a si intre timp a fost si finala la Europe League....off, ce program incarcat au avut irlandezii luna asta

marți, 24 mai 2011

iti multumesc....

Mereu ai fost acolo, mereu stiam ca, daca pic, vei fi acolo, sa ma ridici, mereu gaseai vorbe sa ma incurajezi sau sa ma dojenesti, imi spuneai lucruri frumoase cand vroiam sa aud si ma certai cand greseam....evitam sa ma intreb de multe ori oare cum iti este tie? Ma gandeam numai la mine, la suferinta mea, la dorintele mele...la viata mea, la fuga mea spre o iubire absoluta, sa iti arat tie ca vezi, am crescut...pot iubi iar! 
Niciodata nu m-am gandit ca atunci cand iti voi spune asta oare cum te simti? oare cum iti este? Tu  mereu ai fost mai retinut, in ceea ce privea fetele din viata ta, eu, mereu expansiva, iti spuneam de x, de y, povestind cum e , unde am fost, ce am facut...exact ca unui prieten....dar cand venea week-endul tot cu tine il petreceam si ma bucuram ca un copil mic cand "plimbai printesa", cand "Porcusorul" era obraznic....cand ma alintam ca un copil mic si rasfatat si dadeam din picioare de se uita lumea din jur la noi..dar noi ne amuzam...

A venit ziua cand se pare ca trebuie sa spunem ramas bun trecutului, definitiv si irevocabil, trecut frumos, plin de iubire, de momente frumoase, inedite, proprii si nebunatice......Am visat mereu ca prietenia asta va tine mereu si ca vom putea zambi mereu, vom putea povesti mereu dar acum cred ca e momentul ala cand punem stop.....eu nu pot sa iti spun anumite lucruri ca sa nu le intelegi gresit....tu nu imi mai dai nici un semn de viata de ceva timp...asa ca am decis sa spun Ramas bun si aici, poate daca o fac si aici imi este mai usor!

Iti multumesc pentru toate zambetele sincere si calde oferite fie dimineata, fie pe varf de munte, fie in spatele unui val, in spatele unui fulg, iti multumesc pentru toate imbratisarile si incurajarile pline de dragoste si de nebunia tineretii, iti multumesc pentru toate calatoriile facute, pentru toate iesirile impreuna, fie si pana la Cheia, fie si pana in Tunisia...iti multumesc pentru florile cumparate, chiar daca erai impins de la spate, iti multumesc pentru cele doua iaurturi naturale, primite cand am facut doi ani de relatie, iti multumesc pentru cizmele frumoase si albe, ultimul cadou primit de la tine...iti multumesc ca ai crezut in mine, ca mi-ai fost alaturi si ca ai luptat cu mine atatia ani, chiar daca rezultatul a fost poate cel la care stiam ca se va ajunge de la inceput...iti multumesc ca atunci cand nu mai credeam in nimic imi spuneai sa cred in mine si ma pedepseai in felul tau caracteristic daca nu o faceam, iti multumesc ca in noaptea in care a plecat tata ai fost langa mine si zilele de cosmar de dupa, iti multumesc ca m-ai iubit si m-ai lasat sa te iubesc....iti multumesc pentru cei 8 ani frumosi si plini de momente inedite, pentru orice rasarit vazut cu tine, pentru fiecare plecare pana la mall si se ajungea la munte, pentru fiecare zi in care am invatat cate ceva de la viata!

Iti multumesc ca anii cei mai frumosi i-am trait si am adunat amintiri superbe! Iti multumesc ca m-ai facut sa rad si sa zambesc de fericire, sa plang si sa sufar din iubire, sa fiu speriata si cu teama in san ca pot pierde ce iubesc..iti multumesc pentru tot!

Iti multumesc, mami!
Sper sa iti fie bine, sper sa fii fericit si sa facem asa cum ai spus tu, peste ani de zile, o revedere si sa ne vedem cum aratam...ma bucur pentru tine si in acelasi timp imi sterg lacrimile de pe obraz..dar voi creste, ma voi face mare, nu? tu mereu mi-ai spus ca sunt o invingatoare! voi fi si de data asta, trebuie!!!!

vineri, 20 mai 2011

la cerere

M-a rugat un prieten bun sa il las sa posteze ceva pe bloguletul meu....am spus ca da, de ce nu? voi credeti ca am gresit? Va scrie saptamana viitoare..sa ii las poarta deschisa sa scrie sau sa ii spun ca nu mai este tus?:)
P.S Mi-ar placea ca cei care citesc blogul sa imi impartaseasca parerea lor...ca chiar nu stiu ce sa zic...

miercuri, 18 mai 2011

Scoala Romaneasca Dublin

Da, stiu ca asteptati vestile de mai mult timp dar mereu cand ma apucam sa scriu parca nu imi gaseam cuvintele. M-a cam lovit dorul de casa, de cei dragi! Stiu ca v-ati saturat de dorul asta al meu dar fiti ingaduitori cu mine, este prima oara cand stau asa departe de tara , fara sa vad un chip drag, fara o iesire la o cafea cu cei dragi, fara o nebunie pe la munte..dar sper ca timpul care trece sa ma faca sa vad lucrurile intr-o nuanta mai roz, asa cum ne sfatuieste si Printesa Urbana.
Dar sa ma las pe mine putin la o parte si sa vorbesc despre proiectul cu scoala, nu? Este un inceput frumos si speram sa il transformam in ceva durabil si placut. Este o scoala unde elevii meu sunt pustii nascuti in Irlanda , parintii romani, si nu prea stiu sa vorbeasca corect romaneste, avand in vedere ca la scoala folosesc limba engleza, cand se joaca in parcuri tot in engleza si doar acasa au parte de o conversatie in limba romana. Avem deocamdata doar sambata cursuri dar speram sa ne extindem si duminica, cerere fiind, asteptam sa vedem cati copii adunam si va dau detalii pe viitor.
Cam atat .....sper sa scriu mai des si posturi mai lungi..dar acum nu prea am starea necesara!
Se apropie week-endul, nu?:)

marți, 3 mai 2011

Never say never!

Tata imi spunea ca nu se stie cand imi va folosi diploma de liceu pedagogic iar eu mereu ii spuneam ca nu, nu imi va folosi, ca eu vreau sa fac dreptul si punct...am ajuns dupa 17 ani sa ii dau dreptate.
Am inceput sa plamadesc un proiect al meu, aici in Irlanda: scoala pentru copii romanilor din Irlanda. Va fi o scoala de week-end unde copii romanilor nascuti in Irlanda vor invata geografia Romaniei, istoria Romaniei. Vom face ore de limba romana si ore de matematica...voi fi iar in mijlocul copiilor! Abia astept! Sa imi tineti pumnii deoarece, cu mana pe inima va spun, am mari emotii!
Azi dupa multi ani am tinut in mana Abecedarul Dlui Danila, cartea de metodica a dnei Matasaru...Ce amintiri mi-au starnit...amintiri din anii de liceu!!!

luni, 2 mai 2011

Stii

ce ma doare cel mai mult? Ca am lasat de la mine de prea multe ori in viata!
ca am lasat pe altii sa fie fericiti in defavoarea mea! Ca nu am stiut sa lupt pentru fericirea mea, crezand ca nu e frumos sa lovesc pe altii pentru a fi fericita!
Dar stii ce este culmea? Ca nu am puterea sa o fac..nu pot rani persoane, chiar daca nu le cunosc, pentru a fi eu fericita...si mi s-a spus ca nu stiu sa lupt pentru fericire...

Asa sa fie?:(

Bunatatea, uneori pretul pe care il platesti pentru a suferi

   Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferint...