duminică, 18 iulie 2010

Si barbatii plang

 Toti am avut sau avem o relatie in care credem ca totul este perfect. Este insa suficienta o clipa si se poate narui totul precum un castel de nisip mistiut de valuri.

 De aici incep noptile albe, intrebari al caror raspuns nu le vei gasi, probabil, niciodata, cosmarurile in ale caror gheare te simti precum un prizioner de razboi. Prietenii iti sunt alaturi dar oricat ar incerca sa te ridice sufletul ramane terfelit in mii de bucatele ale unui puzzle , puzzle la care habar nu ai cum arata imaginea finala.

Suntem multi cei ce suferim dar mereu consideram ca numai noua, femeilor, ni se poate intampla asta, ca barbatii sunt porci si ca este normal sa plangem, sa acuzam si sa povestim la nesfarsit cat de nesimtit, insensibil, fals a fost.....

Ce te faci cand cel care sufera si care isi pune mii de intrebari, pe langa a carui ureche trec mii de variante si mii de supozitii este un barbat, un barbat care iti este prieten apropiat si simti cum ai vrea sa ii dai din forta ta de a trece peste...dar este in zadar..este macinat de intrebari, noaptea are cosmaruri...si mereu are intrebarea: Ce s-a intamplat? De ce?

Te uiti neputincios si incerci, prosteste, sa furi un zambet, constient fiind ca zambetul obtinut este fortat si fals...
Din pacate trebuie sa invatam si despre suferinta, minciuni, infidelitati ..toate acestea " pentru a deveni puternici".

Cine spune asta? De ce nu putem primi ce oferim? De ce trebuie sa orbecaim in viata pentru a gasi ceea ce cautam? De ce gasim doar dupa indelungi suferinte, despartiri, amagiri?
Capul ni se sparge in zeci de ganduri, chipul celei/celui plecat ne bantuie si cautam raspunsuri..in sinea noastra, in jur, in trecut, in faptele din trecut..in fiecare vorba care ne-a fost sau ne este spusa...

El mi-a spus: "Vreau un final"...il priveam..era asa cum niciodata nu il mai vazusem..ma luptam sa gasesc cuvintele prin care sa ii spun ca finalul l-a avut..este cel in care s-au despartit 2 drumuri, 2 suflete, 2 vieti ce la un anumit moment pareau atat de bine presarate impreuna....

Cred ca finalul este atunci cand  spui hotarat: MERIT CEVA MAI BUN! Dar nu te parasesc amintirile, intrebarile, cosmarurile....chipul celei iubite...

Crede-ma ca as vrea sa pot sa te scot din starea asta, sa iti spun ca maine este o noua zi..dar tu esti singurul care reuseste sa faca asta..si vei reusi...Ti-am spus ca in relatia voastra nu vedeam decat un sfarsit...nu a fost sa fie..poate ma asteptam intr-un oarecare moment tu sa fii cel care..calca alaturi..ca deh.."e barbat si se accepta"..spun unii..dar uite ca viata ne ofera unele surprize peste care nu putem trece.... Fii tare! Pasii principali au fost facuti..trebuie sa ai vointa necesara sa vrei sa treci peste...chiar daca acum inca sunt atat de multe intrebari....

joi, 15 iulie 2010

In memoriam Madalina Manole!

Fata Draga....
(15.07.2010)

Fata draga....ai fost trista
Si-ai plecat!
Cantecele si-amintirea ta
Noua ne-ai lasat

Cum vom putea trai
Fara vocea ta?
Cum vom putea uita,
Ce crunta a fost despartirea!!!!

Ne-ar fi placut mai mult
"LA MULTI ANI!" sa iti cantam
Si nu cu sufletul de durere mut
Ramas Bun de la tine sa ne luam!

Fata trista, ai fost trista!
Si este pacat!
Alta vocea ca a ta nu mai exista
Si ne doare...e adevarat!

miercuri, 14 iulie 2010

Ramas bun!

.....ultimul post poarta titlul unei melodii cantate de tine....si am chiar si cateva franturi de versuri!....azi dimineata m-a secerat vestea!.....Nu vreau sa cred dar stiu ca e adevarat...nu te judec..depresia este atat de periculoasa...este suficient si o secunda sa iti pierzi mintile....


Sunt persoane care in ciuda zambetelor  si a firii vesele pe interior probabil dau o lupta acerba cu gherele depresiei....a fost o depresie?...a fost o durere in sufletu-i ce  era implinit, dupa spusele ei...nu stiu ce sa spun..nu o condamn..nu o judec...ii spun doar ca...aici va ramane mereu..la noi in suflet..la noi in  gand......

Voi posta o melodie care probabil nu o stiu multi..a cantat-o o singura data la tv si doar in cateva concerte..


Domnul sa te ierte, Fata cu Parul de Foc!

Daca

Daca va fi sa mi se intample in viata asta sa apara EL...sper din suflet sa ma faca sa ametesc doar cand il vad....sa ma cunoasca..sa stie cat imi doresc sa fiu a lui..sa ma faca mireasa lui, ajutandu-ma altfel sa imi tin promisiunea facuta tatalui meu pe ultimul drum! Cred ca cel mai frumos lucru este sa fii mireasa langa omul pentru care ti-ai da viata fara sa clipesti!

Daca va fi sa se intample in viata asta,  EL sa ma iubeasca sa fie hotarat, sa ma lase sa ii ador zambetul, sa ma lase sa ii mangai pleoapele...sa adorm uitandu-ma la el si cand ma trezesc sa fie acolo. Sa stiu ca sunt a lui si doar a lui!

Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa imi ofere fericirea de a fi mama copiilor lui sa vrea minim doi copii, sa isi doreasca sa imbatraneasca langa mine si, jucandu-se in parul meu, peste ani, sa ne privim cele mai de pret realizari: copii.

Daca va fi sa se intample in viata asta, EL trebuie sa stie ca nu am nevoie de diamante si cadouri costisitoare, imi doresc un inel micut, cu o singura piatra si din aur alb..dar asta o va stii!:) Voi avea grija sa ii spun ca nu imi place aurul galben!

Daca va fi sa se intample in viata asta sa apara EL si sa nu mai gust singuratatea, Doamne as fi cea mai fericita! Cred ca nimic nu se compara cu noi doi, eu sa fiu mireasa lui si sa ma ia de mana si sa imi spuna: Esti mireasa vietii mele!

Daca va si sa se intample in viata asta, EL sa ma faca sa tremur cand il vad ca se aseaza in genunchi sa imi spuna ca vrea sa imbatranim impreuna.... Eu nu am simtit niciodata emotia de a spune da...vreau sa o simt langa el!!

Daca va fi sa se intample.. sper sa taiesc sa ajung sa ma bucur de un EL! Sa imi implinesc promisiunea facuta tatalui, sa ii fac copii frumosi si sa ne uitam dupa ani in urma si sa spunem: A fost odata ca niciodata povestea noastra!

luni, 12 iulie 2010

Vreau sa te uit

Da....vreau sa te uit..vreau sa pot sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu iti mai rostesc numele..si vreau sa incerc sa adorm fara sa imi fuga gandul la tine si sa ma intreb oare ce faci? oare iti este bine?

Ma macina gandul ca nu am luptat suficient, poate, pentru un noi..dar poate ca nici nu a existat un noi...dar te-am simtit....jumatatea mea lipsa... jumatatea mea din vis...steaua mea geamana....

Ma intrebam de ce nu am fost aleasa eu? ma intrebam ce am? de ce? cum? cand?  eu te-am pierdut sau tu pe mine? ce s-a intamplat si unde exact s-a produs ruptura?...mi-e frica de mine..mi-e frica pentru ca de cand te-am pierdut nimeni si nimic nu m-a facut sa simt ceva ...nimeni nu m-a impresionat si te luam ca etalon pentru toti....

Sunt nebuna? dupa atata vreme inca mai imi pun intrebari..inca toti se mira si toti vor sa ma revada zambind si le offer un zambet fals....nu..nu te scot vinovat pe tine..eu sunt vinovata..ca am sperat..ca am spus ca merit..ca am crezut ca merit...ca am iubit si iubesc..ca am sperat si am ucis speranta...

Dar oare am ucis-o? sau inca mocneste undeva acolo si tot imi da impulsuri?...Mi-e frica..ma doare.... vreau sa iubesc din nou fara sa imi fie frica....dar mereu ma opresc....imi spuneai ca ma iubesti...imi spuneai ca indiferent ce se intampla macar prieteni vom fi....imi spuneai ca sunt ceea ce ai asteptat o viata....

Te las..nu te mai obosesc....si inca spun ca sunt 8 minuni pe pamant si tu esti minunea numarul 8....

miercuri, 7 iulie 2010

Accidente casnice

Dupa doua saptamani de umblat pe meleagurile tarii, in interes de servici...am ajuns acasa...si ca orice om am folosit pe tanti care ne usureaza munca muuullt: masina de spalat...baga e prosoape, hainute..una alta si ce ma gandesc eu? ia sa imi bag si eu toata lenjeria intima alba si sosetelele albe ca ..e vara si o sa fac uz de ele la greu....si...spus si facut...

Ei bine dragii mei..daca esti cu mintea prin alte parti si  nu casti ochii mari...si eu ii am mari..stiti...dar ..tot s-a strecurat una bucata bikinei rosii...rezultatul? ohh..de vis..pot sa candidez la barbie girl;)) totul este roz;)) pana si acele obiecte vestimentare pe care eu nu prea le port.....

Asadar...sa nu ma lasati sa va sortez hainele pentru spalat..ca va treziti ca nu va mai recunoasteti lucrurile;)))

joi, 1 iulie 2010

Frisoane

Nu am mai scris de ceva vreme dar in week-end am fost la Bucuresti...am stat si duminica am luat iar tara la colindat....In schimb nu ma simt bine..sunt racita, am frisoane si gatul parca este plin cu mii de ace cu gamalie care parca au facut un pact sa ma chinuie pe mine. Mai am si durerile de masele..sper cat mai curand sa termin si cu dantura asta ca tare mare chin e si urasc!!!!
 Asadar ...din nou pe drum..se spunea in vremuri apuse: " Calatorului ii sade bine cu drumul"..ei...asa poate o fi..uite ca eu calatoresc...Saptamana viitoare voi ramane in Bucuresti..dar nu pentru mult timp! Va fi ceva de cateva zile.....
M-am saturat de ploaie....parca nu se mai opreste...si ploua..si ploua...si iarasi ploua...iar la tv cand ma uit si vad ce se intampla.....ma cuprind fiori cand vad oameni desnadajduiti care isi lasa practic viata in spate...Bunicul meu spunea ca in fata focului si a apei esti neputincios...si mare dreptate avea...Mi-as dori sa am o putere supraomeneasca si sa ii pot ajuta pe oamenii astia..sa reusesc sa dau din bagheta mea si sa reasez lucrurile la loc...sunt sigura ca chiar daca li se vor da case noi ( cam greu de crezut..guvernul nu se gandeste la asa ceva) tot nu vor fi la fel ca ceea ce ei au muncit o viata intreaga.....isi lasa in spate sudoarea fruntii....curtea in care si-au vazut copii facand primii pasi....vaca lor care le dadea nu stiu cati litri de lapte....Azorel care i-a scapat de nu stiu ce hot.....Ma intreb de ce li se intampla oamenilor batrani asa ceva? De ce tot ei platesc? .......Sper sa aveti putere sa mergeti mai departe.....

Am mai plamadit ceva...sa imi spuneti de va place!
Linistea

Stiam ca vei veni...
Doar ceasul de sosire nu-l stiam.
Stateam si te pandeam
Din umbra greului oftat..
Si te-asteptam!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!

Pe masa -ntinsa se gaseau
Dorinte, ganduri, amintiri
Pe care eu
De ani le adunam
SI le stergeam
In fiecare zi
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!

Zeci de-anotimpuri
Ne-au lasat in urma.
Copacul din gradina
S-a uscat…
Dar eu am stat
Si praful de pe gene mi l-am dat!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!

Tresar! In picurii de ploaie
Ce geamul mi-l alinta
Si-n linistea tacuta
Un scartait se-aude
Intrezaresc ceva
Ce seamana a tine!
Si ai venit!
Stiam ca trebuie sa vii!

29.06.2010

Prietenia nu este un drum cu sens unic

 Nu este un loc în care unul oferă, iar celălalt doar primește. O prietenie reală se construiește în doi, din pași egali, din implicare reci...

Faceți căutări pe acest blog