Azi..

Voi spune ca mi-am luat liber pentru postarea celor 3 persoane din viata mea a caror descriere promiteam sa o fac zilnic. Mi-am luat liber numai azi, si asta, deoarece am motivatie puternica: Am fost la nunta celor despre care vroiam sa scriu..asadar maine va dau detalii despre o nunta frumoasa, care a lasat iar dureri asupra talpilor mele, iar am dansat desculta.....dar m-am simtit extraordinar. Si am primit si voalul miresicii care acum sta frumos, in punga speciala, in dressing langa lucrurile de care sunt mereu legata.


 Va las, fug putin sa dorm...ca sunt obosita si abia imi simt talpile! O saptamana pline de tot ce va doriti!
P.S. E posibil sa incep sa pun posturi din ce in ce mai optimiste...o sa va dau detalii alta data...

Copii si "parintii"

Azi a venit randul celor fresh intrati in inima mea: Mihai & Oana si Andrei & Dana. Am fost colega cu Mihai si Andrei…iar prietena lui Mihai a aflat despre mine dupa o seara Insomar cand i-a povestit cum noua lui colega a dansat cu el si l-a usurat de camasa si de tricou. Sunt dulci si frumosi impreuna, au tot ce le trebuie pentru a fi un cuplu exemplu: dragoste, incredere, comunicare si  va dau cuvantul ca vor fi cei mai fericiti copii. Am eu grija de ei ..Ei ma si alinta de altfel “copilu`” si e atat de placut la 30 de ani cineva de 24 d ani sa te alinte asa..Cu ei am fost la mare cu cortul si am descoperit statiunea 2 Mai, am descoprit linistea de acolo si mai ales…..prietenia!

Andrei si Dana niste dulci si ei…Le-am indicat si lor sa descopere mirajul Greciei si astfel i-am facut sa se indragosteasca si ei de Olimpic Beach si de cultura greceasca. La prima strigare de pneumonie au fost la mine si la fel ca si Oana si Mihai , mi-au spus cuvintele care nu le-am mai auzit de long time si mai ales nu le-am simtit atat de sincere cum au pornit de la cei 4: “ Suntem aici neconditionat si oricand ai nevoie de noi. Orice ai nevoie nu ezita!”….Sunt cuvinte care multi din viata noastra le-au spus dar nu cred ca le-au si pornit din suflet.

Multumesc din suflet ca existati. Sunteti minunile mele care imi dau forta si putere sa lupt. Daca nu pentru mine, macar pentru voi.

Scrieţi

Apel la omenie

   Buna dimineata dragii mei, este ora 07.00 am, sambata.....in loc sa ma bucur de un somn linistit si sa visez frumos la printi si printese, la un cos plin de gogosi cu branzica sau la clatite ma enervez din cauza "admiratorilor" mei care nu stiu de ce in loc sa isi aranjeze viata lor incearca sa ma ia p emine drept o papusa cu sfori. Va dezamagesc, nu ma afecteaza ceea ce faceti/faci, nu ma intereseaza ca vrei sa lovesti in mine dar DUDE.......what the fuck? Nu mai dormiti si voi? Nu mai aveti si voi lucruri de facut? Imi urmariti posturile, blogul, contul de Facebook......Ce credeti ca ascund? Ai curajul si martusiseste cine esti, ce vrei? Cu ce ti-am gresit, daca ti-am gresit....DAR  VREAU SI EU SA DORM SI SA FIE LINISTE.  Am desfiintat conturile de hi5 si Tagged..cel de Facebook nu deoarece mai si muncesc intr-un domeniu mai special unde i need to be in touch.....
   Nu ma acuzati ca sunt rea fara sa stiti despre ce vorbesc, vreau doar sa va tranmit ca nu ma intereseaza viata nimanui, am la mine multe ate de descurcat. Nu am facut rau nimanui cu buna stiinta rau..nu m vrut sa ranesc sau sa lovesc pe cineva ever......dar se pare ca atrag oamenii cu probleme.
 Mai dragule....eu spun sa te potolestisi sa analizezi ceea ce faci!!!!  Sa nu mai suni, beep-uri sau alte chestii...ok?

Off..la naiba!

   M-am apucat de injurat! Dar inainte de injuraturi m-am apucat de montat rafturile cumparate din Ikea, ca deh..imbrac haine noi in camera..si tot sucind cu surubelnita, fixand chestiile alea numite rafturi, cred...am facut besica la deget..dar nu am observat...si apoi s-a rupt besicuta si ustura ca naiba....si da-i un sir de injuraturi..aruncat surubelnitele..ca aveam mai multe si m-am asezat pe marginea patului.....
   Ce naiba bre? Chiar nu poci sa montez niscaiva rafturi? Am montat prize, am dat gauri cu bornmasina ca sa imi pun suportul de tv si draperiile, am mutat ditamai patul dublu si am carat mobila si nu pot insuruba niste porcarii de surubele? Imi aduc aminte ca in generala aveam la banca un surub slab:)) si ma jucam cu el, in special la lucrari, ma ajuta sa gandesc:)) si colegul meu de banca la un moment dat se ridica in picioare si spune: "Domnule profesor, Simona se joaca cu surubul" la care eu " Da ca mah, e surubul tau?" fara sa imi dau seama...si intr-o fractiune de secunda toata clasa radea si eu ma uitam la surubul meu..
   Da..frumoasa amintire dar...mie cine naiba imi insurubeaza acum chestiile astea mici, argintii? Ca pe mine ma doare degetul...lucrurile mele stau claie peste gramada in dressing.....
  Cine se ofera voluntar? Ofer o limonada si peste la cuptor cu legume!
  Ca sa stiti despre ce e vorba va arat cum arata acum:)

Inca 3.....

 Azi  voi lua la descriere alte 3 persoane dragi mie: Dan, Mirela, Marina…tot de long time stiuti.

 Despre Dan…chiar daca e la 600 km de mine e prezent prin viata mea uneori mai brutal, alteori in liniste …ma cearta cand gresesc dar cu o voce calda si ma imbarbateaza cand sunt la pamant. Uneori mai actionam si la nervi si la furie dar ne trece repede.  A crezut mereu in mine si cand nu credea imi spunea dar ma lasa sa ma dau cu capul….si apoi discutam la rece. Crede in mine mai mult decat oricine si ma face sa ma cred puternica. P.S. Dane, promit ca azi o sa incerc sa pap ceva;)

Mirela am cunoscut-o pe vremea proiectului Harta Verde si mi-a fost alaturi neconditionat. Nu este o prietenie stransa cu intalniri dese dar ma sustine moral si ma si ajuta cand am nevoie pe partea legala. Cu ea am fost prima data la munte cu cortul..si am fost tinta glumelor cu ursul care vine …. Sper din suflet sa se asze lucrurile in normalitate la amandou, sa ne vedem la un suc si sa radem sincer, sa mai facem un munte si de data asta nu o sa imi mai fie frica de urs.
 Are un suflet bun si bland si merita atat de multe..le va obtine, e fata inteligenta si am incredere in ea!

Despre Marina am multe de spus…am cunoscut-o acum 3 ani , printr-o cunostinta comuna si ne-am apropiat destul de repede. Cu ea colindam cluburile, cu ea am avut parte de seri superbe si distractii maxime. Mi-a fost si colega de apartament  si a fost printre putinele careia nu am avut ce sa ii reprosez. Mi-a fost alaturi si la moartea tatalui meu, ea fiind sic ea care mi-a dat mesajul cu vestea trista a plecarii lui Marian la echipa din Rai. Mereu acolo, trebuie doar sa stiu ca o am in preajma si faptul ca imi aduce aminte ca sunt o invingatoare ma incarca cu multa energie pozitiva.

Despartire

            

Cunosti pe cineva, il placi, te place, te indragostesti si iubesti, se leaga o relatie … totul imbraca haina perfectiuni pana cand, la un moment dat, haina are o cusatura desfacuta si ..se rupe...

Atunci cand pierzi aceasta haina care o credeai perfecta, pentru care ai luptat, ai plans, ai visat..ati faurit impreuna si ati deschis ochii spre un viitor, cu daca inainte, ceva in tine se rupe si doare. O durere cu care te zbati de unua singura si pe care n-o poti impartasi nimanui, pentru ca nimeni nu e capabil sa te inteleaga si probabil ca nici nu simti nevoia sa fii inteles. Atunci te inchizi in tine insuti, ca intr-o carapace si tot ce mai poti spera este ca trecerea timpului te va vindeca, iti va vindeca ranile, insa uneori  nici macar trecerea timpul nu ajuta la nimic. Am incercat acest refugiu...si multe altele..plecarea, cautarea cuiva sa ma razbun...E o durere surda, poate imperceptibila din exterior, dar care te macina constant. .

       Aceasta se intampla in relatiile profunde, in care partenerii se implica total emotional, in care exista o intimitate totala ceea ce implica o comunicare eficienta, continua intre parteneri despre lucrurile si problemele importante pentru fiecare dintre ei, o cunoastere profunda a acestora, a gandurilor si trairilor si dorintelor lor, astfel incat sa vii in intampinarea dorintelor celui de langa tine, sa stii sa vezi dincolo de aparente. Intimitatea presupune sa reusesti sa-ti cunosti partenerul poate mai bine decat se cunoaste el insusi, sa-i vezi  adevaratul potential si sa crezi in el, sa-l vezi deosebit si sa-l tratezi ca atare, sa-i oferi ce are nevoie fara ca el sa fie nevoit sa-ti spuna, iar daca ti-a spus a stii sa ii oferi cu dragoste si daruire, sa ii arati ca poate fi sigur de sentimentele tale, sa-i descoperi vulnerabilitatile si sa i le poti transforma in atuuri. 

   Aici exista dorinta  de implicare activa in viata partenerului, prin sustinere acestuia, lipsa de egoism si competitie si vointa de a vedea lucrurile dincolo de aparente, de a gasi puterea de intelegere si dorinta de a imbunatati cat mai mult relatia, de a o face cat mai puternica, tinzand spre perfectiune. Si, intr-adevar, cand ai norocul sa intalnesti pe cineva cu care poti construi o legatura de genul asta, pierderea e dura, omul si relatia sunt de neinlocuit, iar durerea e pe masura pentru ca, practic iti pierzi echilibrul, pierzi  o parte din tine insuti, iar regasirea este foarte grea, uneori inexistenta.   

  Si, intr-adevar , dupa ce ai luptat pentru asta si ai pus suflet si esti inaluturata fara o explicatie concreta data fata in fata, fara o scuza macar, plauzibila sau nu...cand alegi tacerea in loc de confruntare e si mai crunta durerea...face partenrul sa se gandeasca daca a gresit, sa intrebe ce a gresit si apoi maturitatea mea imi spune sa ma duc cu gandul undeva in trecut..cine nu are argumente inseamna ca nu vrea, cine nu are de comentat o greseala inseamna ca nu tu ai gresit, cine intoarce spatele inseamna ca ii este teama de nou si de frumos deci ridica ochii si priveste in jur....e crunt si doare despartirea dar macar stii ca n-a fost sa fie....

Frumos...imi place!