duminică, 29 ianuarie 2012

Iti mai aduci aminte?

Cand te rugam sa pleci? Sa zabovesti la alte usi si alte ferestre...sa uiti adresa mea si sa ma uiti si pe mine...sa uiti rasartul de soare si cafeaua neagra de pe balcon?
Acum te rog sa revii...sa ma ridici in brate si sa imi promiti ca voi zambi!

Maine probabil te voi alunga iar, asa imi este firea.....asa m-ai invatat; mi-ai dat de inteles ca viata este o lupta, m-ai educat sa ma bucur de clipele frumoase...acum te rog sa imi dai o clipa de la tine...

Melancolie? Ma auzi?.....

Niciun comentariu:

România copiilor născuți în diaspora

 Există un fir nevăzut care ne leagă de locul în care ne-am născut. Nu îl putem tăia, nu îl putem uita, oricât de departe am ajunge de el. E...

Faceți căutări pe acest blog