Dust in the wind

Nu stiu daca pot numi Irlanda tara in care voi trai de acum inainte, nu stiu daca maine cand mă trezesc mă gandesc mai intai ca e luni sau mă gandesc ca sunt singura.....Nu stiu atat de multe lucruri...si asta mă sperie! Pana acum stiam atat de bine cum vor fi lucrurile...acum 18 luni stiam ca voi ramane in România, stiam ca voi întâlni un Om care sa mă iubeasca si care sa mă inveseleasca, pe are sa il inveselesc cu alintaturile mele, cu felul meu de a fi! Stiam ca imi doresc 2 copii, minim, ca imi doresc o casuta modesta pe malul unei ape si sa calatoresc; sa am un câine maaaare si alb, sa am o gradinuta cu flori unde sa pun zambilute.....stiam lucrurile astea, le simteam ca asa trebuie sa se intample dar acum...acum sunt blank, asemeni unui DVD cumpărat din magazin care nu stiu ce vei pune pe el, ce capacitate are, daca ii vei imprima ceva pe fata sau nu!!!!
Este ciudat sentimentul asta....si mă doare! Nu stiu ce mă doare mai mult...faptul ca imi pierd speranța sau faptul ca mă pierd pe mine; faptul ca mă simt uitată in pădure de cineva in care mi-am pus toata baza sau faptul ca eu, cea care gaseam iesiri din tot felul de labirinte, acum chiar daca vad ca la 10m de mine e ieșirea din pădure mi-e frica sa o iau pe acolo de teama sa nu mă ratacesc! Mi-e teama de o zgarietura....eu....care am avut sufletul terfelit si călcat cu senilele de la tancuri...eu, care mereu ridicam privirea si imi spuneam ca trec si peste asta, ceea nu ma omoara ma face mai puternica!
Mi-e teama sa nu reusesc a narui tot ce visam...mi-e teama ca, ceea ce imi doresc cu ardoare, va fi doar un vis frumos, intr-o zi cu soare desenat! Ma simt mica, vulnerabila, speriata, trista, pierduta! Incerc sa imi gasesc noi repere in locul celor avute pana acum un an, incerc sa bajbai prin destin si, sa gasesc ceva sa ma faca sa zambesc... ceva palpabil in viata mea, ceva care sa ma faca sa zambesc fericita...mi-e greu si mi-am pierdut chiar si speranta si asta doare cel mai mult!

Iti mai aduci aminte?

Cand te rugam sa pleci? Sa zabovesti la alte usi si alte ferestre...sa uiti adresa mea si sa ma uiti si pe mine...sa uiti rasartul de soare si cafeaua neagra de pe balcon?
Acum te rog sa revii...sa ma ridici in brate si sa imi promiti ca voi zambi!

Maine probabil te voi alunga iar, asa imi este firea.....asa m-ai invatat; mi-ai dat de inteles ca viata este o lupta, m-ai educat sa ma bucur de clipele frumoase...acum te rog sa imi dai o clipa de la tine...

Melancolie? Ma auzi?.....

Goliciune

Am hotarat sa mă dezbrac, sa raman goală, fara sentimente, fara gânduri, sa dau jos si bunul simt, si respectul si sa ma preumblu goală prin viata!
As da jos de pe mine si inhibitiile, si prejudecatile, si gandirea de copil fericit...sa nu mai raman cu nimic, sa fiu blank! Nu m-as dezbraca de amintiri. de oamenii dragi si de cărți....in rest nimic nu mai vreau sa stiu! Nu mai vreau sa stiu de iubire, de dusmani, de prieteni falsi, de ura, de sex, de razbunari proaste si concluzii pripite!!
M-as urca apoi intr-un turn de castel si as impleti o mantie care sa acopere pământul, o mantie roz, cu stelute albe si roșii imprastiate....dar as reusi doar sa acopar minciunile, ura, inselatoriile, prostia si ingnoranta....si tot nu ar dispărea!
Te-as lua pe tine de mana si te-as duce in lumea mea, unde totul este frumos dar nu o fac, nu incapi in lumea mea, nu te potrivesti acolo! Tu ai nevoie sa epatezi.....Nu te-ai potrivi in casuta mea cu cerdac de lemn, cu perdele maro la ferestre si cu podele de lemn...Cu fotoliul ros de pisici, cu patura de lana acoperit. Acolo sunt eu, cea care nu imi este teama sa fiu sensibilă, nu mă ascund sa spun ca mă mistuie dorul, nu imi este frica sa spun ca sunt fericita.....acolo pot desena cum vreau eu, cromatica mi-o aleg singura! Si, culmea: nimeni nu mă judeca! Poate si pentru ca ultimele vizite primite au lasat goluri imense, au dispărut dulapuri si le-am înlocuit cu lacrimi, au dispărut mese si le-am înlocuit cu nopti nedormite, au dispărut usi si le-am înlocuit cu schimbări majore si fara urma de a mă întoarce...Am amanetat inima la un pariu nebun, cândva intr-o luna de octombrie si am plecat, am lasat totul in urma si visat cu ochii deschisi! Am vrut si am crezut ca voi schimba totul la mine in bine...si nu mi-a iesit....cand m-am trezit am decis sa pun lacate mari si sa arunc cheile, spunandu-mi ca daa e sa merit sa le deschid voi gasi cheile....
Da, voi ramane dezbracata si voi trage pe mine doar o salopeta cu indiferenta si o voi da jos seara, da, voi dormi iar dezbracata si singura! Cred ca a ajuns sa imi placa!
Si totuși sa nu crezi ca sunt o nesimtita, ca nu mă bucur de existența ta...o fac! Dar intr-un fel al meu, proaspat patentat, invat si eu sa imi testez limitele, sa invat sa merg, sa invat sa rad indiferenta, sa invat sa umblu goală.....si sa privesc marea...

Un nou inceput

Imi aduc aminte ca dupa ce am luat drumul capitalei am fost un fel de calator cu desaga in spinare..ma tot mutam din cartier in cartier, din diferite motive si considerente..abia dupa aproximativ un an mi-am gasit locul meu, locul unde am stat ani buni si frumosi...
Cel mai urat imi era cand faceam bagaje, strangeam..si mutam...incarca in masina...mergi si descarca, gaseste-le iar locul la fiecare, aranjeaza-le sa iti fie pe plac...si cand te obisnuiai mai bine....iar o luam de la capat...
Am plecat in Irlanda, am vechime aici de un an si aproape 2 luni si am schimbat...4 case cred..din doua am plecat pentru ca nu mai rezistam ipocriziei, nesimtirii si prostiei iar din doua...pentru ca asa a fost sa fie!
Acum iar bagaje, iar drumuri, iar schimbari...pai deh, uite asa cunosc si eu Dublinul:)) Dar de data asta am acel sentiment care l-am avut si cand m-am stabilit pentru cativa ani ...asa ca aici stiu ca o sa stau cativa ani...si ca totul va fi bine! Doamne ajuta si inainte cu bagajele!
Tot din autobus va scriu si aceasta postare:) Ca sa va tin la curent :)

Poc!!!

Stii ce nu imi da pace? Gandul ca cineva arunca cojile de la iubirile pierdute la gunoi, ca nu le pune putin pe soba, la uscat..sa le simta aroma si sa le prinda mireasma....Dar cine sunt eu sa dau sfaturi? Eu care am plecat la piata sa cumpar iluzii cu banii de la iubirea castigata la loz in plic.....Am ascultat si am intrebat in stanga si in dreapta cine vinde iluzii si multi imi spuneau ca am plecat in cautarea la ceva car nu exista..parca si in "La tiganci"...personajul era nebun..si eu sunt nebuna din cartea mea, carte nescrisa dar carte traita pagina cu pagina, poveste trista cu mici franturi de zambete...
Ar trebui sa iti multumesc tie ca zambesc? Ar trebui sa ma bucur ca iubirile avute nu au fost de mahala....dar in acleasi timp ma gandesc de ce m-au iubit ei? pentru ce? ...dar probabil ca cea mai buna intrebare e: stiau ei ce inseamna a iubi?...Daca nu mai sunt langa mine inseamna ca pentru ei iubirea nu insemna ce inseamna pentru mine..sau, mai bine, poate eu nu stiu sa iubesc cu limita..sau poate nu stiu sa iubesc..asa cum nu stiu nici sa urasc...

Zi de luni, dupa week-end

Asa cum am promis, cand sunt in autobuz va mai si detaliez cate una, alta:)
Prima saptamana din 2012 s-a dus..si uite asa vor trece si celelalte ...fara sa ne dam seama cand si, o sa ajungem acusica iar cu urari de sarbatori, colinde si cadouri.
La mine week-endul a fost frumos:) Cu un party surpriza pentru directorul de la radio, care a vazut cum arata coperta numarului actual intr-o forma inedita: pe tortul lui:))

Eu am fost cea care a trebuit sa il duc in locatie asa ca am inventat o intalnire de afaceri cu doua persoane ( din Germania si respectiv Austria) si uite asa am avut ocaza sa il vad si eu ( si nu doar eu) pe dnul director la palton, o tinuta eleganta, cu mapa dupa el..ii sta bine, cred ca o sa inventez mai multe intalniri de acest fel;)))) Petrecerea a fost frumoasa, am ras, am glumit, ne-am distrat, am mancat tort si am facut si poze:) Dupa seara de sambata ...parca m-a ajuns oboseala cumulata de ceva vreme ca, uite asa m-am trezit duminica la 12.03 minute si nu imi venea a crede...dar, cum nu imi place leneveala, am iesit si am mai vazut oamenii cu care nu prea apuc sa ma vad...si am mers la o prietena, am spus ca beau o cafea dar nu am mai apucat ca a trebuit sa fug, prin ploaie..nimic nou pentru Irlanda, la o intalnire in centru si apoi restul de 6 ore nu stiu cand au trecut..:)) Stiu doar ca am avut scortisoara pe capucino:) spre disperarea Larisei; apoi am mers si am vazut filmul " The girl with the dragon tatoo". Eram foarte curioasa sa vad cum e filmul in comparatie cu cartea, carte pe care am devorat-o in vara; asa cum era de asteptat nu se aseamana prea mult, lipsesc anumite pasaje din carte, dar a fost buni filmul, mi-a placut:)
Si uite asa am stat cu fetele mele, Claudia si Larissa, pana pe la 9 in oras:) si nu ma intrebati cand a trecut timpul ca nu as putea sa va spun:)
Ehe..si uite asa mai intram intr-o noua saptamana..iar alergatura, iar ameteala, iar oboseala....dar asta e viata..cu timul care trece, cu zile care iti plac, cu lucruri noi pe care le afli si care te dor.. cu oameni care oarecum te dezamagesc, cu oameni care oarecum te apreciaza...si totusi...Simona merge inainte:) Sunt prea puternica sa ma mai las lovita de mici prostioare:)

Strafulgerare!

Uitandu-ma in urma si tragand linie mi-am dat seama ca anul 2011 a fost cel mai putin productiv pe blog,.Adica dom`le chiar am tras chiulul si cu toate astea..am vizitatori zilnici si sunt cateva zeci:) Asa ca am decis sa fie un blog in care sa scriu din autobuz. Adicalea si asa fac undeva la 70 minute cu autobuzul, oricum imi scot notebook-ul pe brate, mai fac chiar si convorbiri cu camera..asa ca de ce sa nu scriu si in blog? Chiar asa, nu?
O sa incerc sa vad ce iese:) si poate chiar si cu poze:D privelisti de pe geamul bus-ului:)
Gata, ca trebuie sa cobor acum....

P.S. Inca mai am convingerea puternica si neclintita ca oamenii care te iubesc nu te ranesc, te ranesc acei care nu stiu sa iubeasca!

Daca

Si - Rudyard Kipling
Si tu peux voir détruit l'ouvrage de ta vie
Et sans dire un seul mot te mettre à rebâtir,
Ou perdre d'un seul coup le gain de cent parties
Sans un geste et sans un soupir ;
Si tu peux être amant sans être fou d'amour,
Si tu peux être fort sans cesser d'être tendre
Et, te sentant haï, sans haïr à ton tour,
Pourtant lutter et te défendre ;

Si tu peux supporter d'entendre tes paroles
Travesties par des gueux pour exciter des sots,
Et d'entendre mentir sur toi leurs bouches folles
Sans mentir toi-même d'un seul mot ;
Si tu peux rester digne en étant populaire,
Si tu peux rester peuple en conseillant les rois
Et si tu peux aimer tous tes amis en frère
Sans qu'aucun d'eux soit tout pour toi ;

Si tu sais méditer, observer et connaître
Sans jamais devenir sceptique ou destructeur ;
Rêver, mais sans laisser ton rêve être ton maître,
Penser, sans n'être qu'un penseur ;
Si tu peux être dur sans jamais être en rage,
Si tu peux être brave et jamais imprudent,
Si tu sais être bon, si tu sais être sage
Sans être moral ni pédant ;

Si tu peux rencontrer Triomphe après Défaite
Et recevoir ces deux menteurs d'un même front,
Si tu peux conserver ton courage et ta tête
Quand tous les autres les perdront,
Alors les Rois, les Dieux, la Chance et la Victoire
Seront à tout jamais tes esclaves soumis
Et, ce qui est mieux que les Rois et la Gloire,
Tu seras un homme, mon fils.

Daca - Rudyard Kipling

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor;
daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;

daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale , inspulberata-n vant,
de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;

daca poti strange toate castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui
sa te slujeasca inca, peste puterea lor,
desi in trupul firav o alta forta nu-i,
afara de vointa ce le impune : "spor";

daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;

daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un OM - copilul meu !

Poezia asta am citit-o prima data( o strofa din ea),pe o felicitare la majorat....asa de mult mi-a placut, ca mereu o recitesc cu drag...acum sunt intr-un moment in viata mea in care "daca" are o foarte mare importanta...dar, daca eu gandesc bine...stiu ca voi reusi....greu nu e sa reusesti...greu e sa iti doresti cu tot dinadinsul sa reusesti..si eu sunt hotarata sa reusesc!!! Si voi reusi...daca veti sta prin juru-mi, veti vedea:)

Alandala

Ce faci cand simti ca nu mai ai timp de lucrurile care inainte le amanai...spunand lasa, ca e timp?
Ce faci cand te rod cateva intrebari si, chiar daca raspunsul sta la cheremul tau, tu nu pui intrebarile...
Ce faci cand vrei sa cumperi vise, iluzii ?
Ce faci cand cuvantul dor sare din dictionar si se aseaza in sufletul tau? Si nici macar telefoanele, internetul nu il alina, pe el, pe dor, de oamenii dragi?
Ce faci cand primesti "lovituri sub centura" de la oameni pentru care, candva, in trecut, ai intors muntii si ai trezit ursul din hibernare?
Ce faci cand sufletele care le ai asezate acolo, in lacasul sfant al inimii, pleaca intr-o calatorie cu bilet one way?
Ce faci cand iti plang ochii, cand buzele iti zambesc si inima danseaza?
Ce faci cand vrei sa inalti un zmeu si nu poti pentru ca bate vantul asta prea tare?
Ce faci cand vrei o dimineata, o noapte, o pereche de brate, soapte frumoase, rasarit din mare si apus linistit?
Ce faci cand anumite promisiuni nu le poti tine, din motive independente de tine..dar tu ai vrea sa reusesti?
Ce faci cand orele trec si simti ca nu faci nimic, ca faci prea putin, ca parca dusmanul tau cel mai mare a devenit TIMPUL?
Ce faci cand seara, intre cearsafurile mototolite in jurul tau, transpiri si plangi si vrei sa ceri cuiva socoteala dar nu poti..nu iti poate raspunde...
Ce faci cand promisiunea unei prietenii vesnice este incalcata de o noua legatura...si cand simti ca iti este dor de acea persoana.......sa ii vorbestii.......sa plimbi printesa?
Ce faci cand simti chemarea muntelui, chemarea partiilor, chemarea unui vin fiert, baut la gura sobei, undeva in Busteni?
Ce faci cand nu stii ce sa faci?....

Bilant 2011 - II

In primul rand La multi ani, 2012! Scuze ca nu am continuat cu urmatoarele luni anul trecut dar am vrut sa fie bilantul facut si cu revelionul inclus...

AUGUST - a fost frumos, zilele treceau repede si am avut parte de un week-end frumos in minunata Nemtia la un foarte bun prieten...am iesit din pantaloni lungi si geaca si am stat si eu la pantaloni scurti :), am cunoscut oameni frumosi si mi-am incarcat bateriile cu energie:) Ca sa nu mai spun ca am si avut ceva raspunsuri la cateva intrebari:) Multumesc Udo! :) In august am pus la punct si ideea unei intalniri cu prietenii ziarului de pe pagina de FACEBOOK!

SEPTEMBRIE- a inceput cu emotii mari, plecam acasa, la cei dragi mie...aveam emotii de nu va pot explica....imi era dor de toata lumea si in acelasi timp imi era si frica de timpul trecut ...sa nu se simta o distanta...dar totul a fost superb...Nici nu am ajuns bine in aeroport ca am si plecat la mare...munte....Bacau...au fost cateva zile de vis..au fost oameni cu care m-am revazut si ne-am imbratisat de parca nu ne mai vazusem de cateva zile si au fost oameni care au fost prinsi cu altele si nu ne-am putut vedea,...sau am fost eu prinsa intre prea multe drumuri si nu am apucat sa ii vad.... Tot in septembrie am inceput si obiceiul intalnirilor FACEBOOK, prima fiind atat de frumoasa, simpla..am si scris despre ea.... Si nu..asa cum am avut ceva intreabri..nimic frumos pe partea sentimentala...

OCTOMBRIE - a venit atat de repede....oamenii din jurul meu se inmulteau, oameni atat de frumosi si de dragi, oameni care m-au facut sa zambesc, sa am bucurie in ochi si sa ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc....Am avut si intalnirea 2 FACEBOOK, am cunoscut acolo persoane care acum imi sunt atat de aproape de suflet..si care fac parte din viata mea, din lumea mea....Tot in octombrie am pus bazele evenimentului, asteptam cu nerabdare ziua de 5 noiembrie sa imi fac cel mai frumos cadou: Un eveniment dedicat si pentru romanii din Dublin....si ce cadou a fost...dar despre asta in luna

NOIEMBRIE- LUNA MEA CEA MAI FRUMOASA...LUNA MEA PATRATA!!! A fost luna cu cele mai multe trairi, a fost luna in care am spus ca DUBLIN E ACASA!!!!! Asa a inceput totul..cu o zi de sambata..un eveniment reusit ( il puteti vedea in intregime aici ) unde am avut parte de cea mai emotionanta seara....unde nu mi-am mai simtit picioarele pentru o buna perioada de timp, unde toti ochii din sala au fost indreptati spre mine.......
A fost apoi ziua de duminica..o zi superba, o zi petrecuta alaturi de oameni care si-au facut loc in sufletul meu...si sunt ina acolo...incheiata cu o petrecere surpriza..prima din viata mea...unde am avut ochii in lacrimi iar....unde am vazut cati oameni ma iubesc...si unde mi-am dat seama cat de frumos e sa ai sentimente frumoase pentru o persoana... cand nu stiam cum sa multumesc Providentei pentru cele 3 zile de poveste..pentru ca si luni, de ziua mea...a fost superba...cu o dimineata perfecta..o dupa amiaza minunata si o seara de vis...... Deci noiembrie a fost MAGNIFIC...si cu intalnire facebook iar...

DECEMBRIE - o luna in care spiritul Craciunului si a sarbatorilor a incepu, o luna in care am facut colindul redactiei si am intrat in casele prietenilor de pe facebook si vizitatorilor de pe website...o luna in care mi-am mai gasit un job si am devenit foarte ocupata...o luna in care am petrecut frumos, am fost pozitiva, am fost fericita si implinita....si mai ales o luna in care mi-am facut o multime de planuri pentru 2012...si profesional si personal...Un Craciun de vis si o noapte de trecere in noul an cum nu am mai avut de mult! ...
Ar mai fi de spus..dar unele lucruri le pastrez pentru mine......

La revedere 2011!!! Ramai cu bine in cutia amintirilor...Bun venit 2012!!!! Vreau doar amintiri frumaose de la tine!