M-am saturat de atata optimism in jurul meu si toti oamenii care imi spun sa zambesc ca va fi bine...de ce credeti ca va fi bine oamenilor? ce va face sa credeti asta? sunt atat de pesimista si atat de intoarsa zilele astea ca nu imi arde de nimeni si de nimic...nu vreau nici azi si nici maine nu o sa vreau sa zambesc doar pentru ca asa sunteti voi obisnuiti, doar pentru ca asa vreti voi..nu, nu mai pot...ma simt asemeni unui clown care atat cat a putut a facut tumbe si a ras si a stat cum a putut pentru a va face sa va simtit bine, acum acest clown vrea sa se retraga dar nu stie unde, unde ar putea sa se ascunda.
Simt cum totul se prabuseste si nimic nu ma face sa vad macar un licar mic mic de lumina, simt cum ma duc la vale si nu reusesc in nici un fel sa ma opresc intr-o bucata de copac, intr-o radacina de copac, ceva, orice....doar sa nu mai simt ca ma afund. Da, mereu spuneam ca o sa cresc, mereu spuneam ca va fi bine dar acum nu mai pot sa spun asta, nu mai vreau si nu mai cred in acste cuvinte....simt ca sunt la o rascruce si orice drum as alege....sigur nu este cel bun sau cel care sa aiba o finalitate....Uite inca un motiv sa vreau sa fiu fluture..fluturii nu traiesc decat o zi, stralucesc o zi, sunt uimitori o zi.....mi-as dori probabil sa nu exist, sa nu mai fiu..nu, stati linistiti ca nu imi trec ganduri sinucigase prin cap, nu fac asa ceva si nici nu ma gandesc la asa ceva! Nu sunt chiar atat de lasa dar ma simt la pamant. Apreciez ca sunteti multi care imi spuneti ca nu se poate, va fi bine, ca astept si voi vedea dar eu nu mai pot...am dureri in tot corpul,, am intrebari al caror raspuns niciodata probabil nu il voi afla...ma simt desnadajduita...ma simt precum un caine parasit si uitat de stapanii care il iubeau atat de mult fara nici un motiv.
Iertati-ma ca am clacat, dar nu mai pot ! ma prabusesc si sper sa nu va intristez prea mult dar nu mai pot.....nici cand am suferit din dragoste nu a fost atat de greu..as vrea mai bine sa sufar din dragoste acum decat sa fiu atat de ...nu stiu cum sunt...
vineri, 27 noiembrie 2009
joi, 26 noiembrie 2009
Dellica
Dellica al meu imi face probleme..nu se mai incarca...:( asa ca pentru o perioada osa fiu nevoita sa vad cum ma descurc.
Daca stiti pe cineva care se pricepe....sa imi spuneti si mie:)....O fi de la baterie? de la incarcator?
Altfel..pierd vremea si eu cum pot:) Pe la antrenamente pe la Dinamo, pe la piata.....cam data peste cap dar lasa,ca ma fac eu mare!
Daca stiti pe cineva care se pricepe....sa imi spuneti si mie:)....O fi de la baterie? de la incarcator?
Altfel..pierd vremea si eu cum pot:) Pe la antrenamente pe la Dinamo, pe la piata.....cam data peste cap dar lasa,ca ma fac eu mare!
miercuri, 25 noiembrie 2009
marți, 24 noiembrie 2009
Dimineata neagra- dupa-amiaza calda
Da..de dimineata am avut una dintre cele mai crunte zile...noroc cu ochelarii de soare si de soare ca nu se vedeau prea multe lucruri....Dar apoi totul a inceput sa prinda putina caldura...culoare si dragoste mai multa....
Acum sunt in sufragerie la my second family:) cu sotul meu, sotia nr.1 ne pregateste masa, eu scriu aici si copiii ma asteapta sa le citesc povestea de noapte buna.
Nu stiu cum dar cand sunt cu ei ma simt alt om, uitasem cum e sa fiu langa ei, cu ei, intre ei! Acum familia e putin mai mare, avem si 5 pesti, frumosi si jucausi cu care m-am amuzat putin. Ziua cu ei a inceput la 5 cand am fost sa o luam pe Catalina de la after si ne-am indreptat catre "Contrapunct", unde Catalina avea repetii ca maine avem imprimare si joi spectacol la polivalenta. David e cu fotbalul si e foarte dedicat, inca ma mai ia de nevasta cand creste, pana atunci sunt sotia cu numarul 2 a lui tati.
Azi m-am simtit de la minus 1000 la plus infinit, am trecut de la o stare la alta foarte repede si m-am bucurat cand am azuit-o pe Catalina cantand la repetitii, cand i-am vazut bucuria de pe chip ca m-a revazut si ma ruga maine sa o duc eu la imprimare..acum acasa cand le-am spus povestea de nopate buna si i-am pupat si mi-au spus ca ma iubesc! Ii iubesc pe acesti doi ingerasi si intr-o zi, cand voi avea si eu 2 sau mai multi stiu sigur ca David si Catalina vor fi modelul lor.
Fug spre somn, cu gandul la ce gust o avea o tigara..Corina pufaie langa mine...si cu gandul la o zi mai buna, o viata mai buna, o veste buna, un gand frumos!
Acum sunt in sufragerie la my second family:) cu sotul meu, sotia nr.1 ne pregateste masa, eu scriu aici si copiii ma asteapta sa le citesc povestea de noapte buna.
Nu stiu cum dar cand sunt cu ei ma simt alt om, uitasem cum e sa fiu langa ei, cu ei, intre ei! Acum familia e putin mai mare, avem si 5 pesti, frumosi si jucausi cu care m-am amuzat putin. Ziua cu ei a inceput la 5 cand am fost sa o luam pe Catalina de la after si ne-am indreptat catre "Contrapunct", unde Catalina avea repetii ca maine avem imprimare si joi spectacol la polivalenta. David e cu fotbalul si e foarte dedicat, inca ma mai ia de nevasta cand creste, pana atunci sunt sotia cu numarul 2 a lui tati.
Azi m-am simtit de la minus 1000 la plus infinit, am trecut de la o stare la alta foarte repede si m-am bucurat cand am azuit-o pe Catalina cantand la repetitii, cand i-am vazut bucuria de pe chip ca m-a revazut si ma ruga maine sa o duc eu la imprimare..acum acasa cand le-am spus povestea de nopate buna si i-am pupat si mi-au spus ca ma iubesc! Ii iubesc pe acesti doi ingerasi si intr-o zi, cand voi avea si eu 2 sau mai multi stiu sigur ca David si Catalina vor fi modelul lor.
Fug spre somn, cu gandul la ce gust o avea o tigara..Corina pufaie langa mine...si cu gandul la o zi mai buna, o viata mai buna, o veste buna, un gand frumos!
luni, 23 noiembrie 2009
Despre tacere
Probabil nu stiti de ce tac de ceva vreme....pentru ca am fost dezamagita de cineva. Nu stiu daca dezamagita este cuvantul potrivit...ca sa fii dezamagit trebuie sa ti se insele niste asteptari, eu nu am avut asteptari prea mari, aproape deloc!
Zilele trecute am stat si m-am gandit de ce iubesc pe cineva atat de mult, de ce e viata asta asa cum e...si de ce ma implic aiurea in chestii care nu isi au rostul? Apoi am spus de ce am incredere in oameni, de ce inca mai cred ca toti stiu ce inseamna un simt al responsabilitatii, ca se stie a se spune lucrurilor pe nume si nu pe ocolite.....
Credeti ca am aflat raspunsurule la gandurile mele? In momentul de fata tot la el ma gandesc cand adorm si tot la el cand ma trezesc, am inchis o fila de "poveste" si am dat pagina spre ce va urma....astept...nu stiu ce astept...dar am luat atitudine de ceva zile si incerc sa schimb unele lucruri..si da, tot de una singura...tot eu cu mine! M-am obisnuit, sunt copil mare si daca ma alint o fac pentru ca merit si daca merit e pentru ca imi doresc sa merit si lupt pentru a merita! V-am ametit?:)) imi pare rau probabil se datoreaza faptului ca nu am dormit! DA, deloc! Hmm? aud pe cineva care mustceste si ma cearta ca nu am dormit? si? asa cum ti-am repetat mereu si in notile de vara : daca nu pot!!!!!????
Fug sa imi fac un ceai, sa misc putin corpul pe balcon, sa ma revigorez si sa incerp saptamana!
O saptamana superba la toti! Plina de iubire, de lucruri frumoase, de oameni calzi si mai ales de voi! Sa simtiti ca traiti si nu ca tece timpul pe langa voi!
Zilele trecute am stat si m-am gandit de ce iubesc pe cineva atat de mult, de ce e viata asta asa cum e...si de ce ma implic aiurea in chestii care nu isi au rostul? Apoi am spus de ce am incredere in oameni, de ce inca mai cred ca toti stiu ce inseamna un simt al responsabilitatii, ca se stie a se spune lucrurilor pe nume si nu pe ocolite.....
Credeti ca am aflat raspunsurule la gandurile mele? In momentul de fata tot la el ma gandesc cand adorm si tot la el cand ma trezesc, am inchis o fila de "poveste" si am dat pagina spre ce va urma....astept...nu stiu ce astept...dar am luat atitudine de ceva zile si incerc sa schimb unele lucruri..si da, tot de una singura...tot eu cu mine! M-am obisnuit, sunt copil mare si daca ma alint o fac pentru ca merit si daca merit e pentru ca imi doresc sa merit si lupt pentru a merita! V-am ametit?:)) imi pare rau probabil se datoreaza faptului ca nu am dormit! DA, deloc! Hmm? aud pe cineva care mustceste si ma cearta ca nu am dormit? si? asa cum ti-am repetat mereu si in notile de vara : daca nu pot!!!!!????
Fug sa imi fac un ceai, sa misc putin corpul pe balcon, sa ma revigorez si sa incerp saptamana!
O saptamana superba la toti! Plina de iubire, de lucruri frumoase, de oameni calzi si mai ales de voi! Sa simtiti ca traiti si nu ca tece timpul pe langa voi!
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Zi de toamna!
Am fost in parc azi, m-am plimbat si am vazut oamenii cum se bucurau de soarele asta de toamna tarziu. M-am bagat printre frunze si m-am bucurat si eu de caldura si de soare....si de mine.
Am descoperit ca responsabilitatea este un lucru care multi inca nu stiu ce inseamna, multi vorbesc despre ea dar cand este vorba sa si dea dovada fug, se scuza, invoca motive si se ascund, dar asta nu e nici o problema! Sunt puternica! si chiar daca pentru mine este inca un moment crunt si pe care as vrea sa nu existe in viata mea se pare ca nu pot fugi, nici o problema...am fost mereu obisnuita sa dau piept cu forta si putere, sa nu las problemele sa ma ingenuncheze iar cei care au ales sa nu imi fie alaturi este pentru ca sunt slabi; chiar si cei care sunt direct implicati!
Azi in parc m-am bucurat de mine, de prieteni, de soare, de libertate!
...am vazut atat de multe mamici cu bebei in carut, cu bebei la locurile de joaca....multi pe role, jucandu-se cu mngea...Cat de frumosi sunt copii!
Am descoperit ca responsabilitatea este un lucru care multi inca nu stiu ce inseamna, multi vorbesc despre ea dar cand este vorba sa si dea dovada fug, se scuza, invoca motive si se ascund, dar asta nu e nici o problema! Sunt puternica! si chiar daca pentru mine este inca un moment crunt si pe care as vrea sa nu existe in viata mea se pare ca nu pot fugi, nici o problema...am fost mereu obisnuita sa dau piept cu forta si putere, sa nu las problemele sa ma ingenuncheze iar cei care au ales sa nu imi fie alaturi este pentru ca sunt slabi; chiar si cei care sunt direct implicati!
Azi in parc m-am bucurat de mine, de prieteni, de soare, de libertate!
...am vazut atat de multe mamici cu bebei in carut, cu bebei la locurile de joaca....multi pe role, jucandu-se cu mngea...Cat de frumosi sunt copii!
luni, 16 noiembrie 2009
Se misca pluta?
E adevarat si da, recunosc...m-am schimbat si sunt altfel. Dar toti avem acest drept, sa ne jucam cu culorile din viata noastra, sa ne redecoram sufletul, sa incercam sa il pregatim cum e mai bine pentru fiecare anotimp, sa ii adaugam cata lumina vrem si cata dulceata vrem; dulceata de nuci, de trandafir, de soc, de visine...
Acum e toamna/iarna si sufletul ar trebui sa imi fie aramiu, galben dar am decis sa pun putin mai mult rosu si sa adaug si putin albastru, sa mai adaug si amintirile din vara si apoi sa las sevaletul sufletului sa le imbine cum vrea el. E clar ca viata prinde contur in orice anotimp, iubirea aripi, dar noi, oamenii, putem prinde ce tren ne dorim noi? Putem ajunge in ce gara vrem noi? Si ma refer ca sa ajungi acolo fara a lovi pe altii, fara a deraia alte trenuri sau a uita sa opresti in anumite gari.....cred ca daca ne dorim cu adevrat asta sunt doua variante:
- sa ajungi in gara in care iti doresti, sa iti placa si sa trimiti trenul la depou;
- sa nu ajungi niciodata in gara dorita dar sa strabati atat de multe gari incat sa nu te mai regasesti si cand o fi sa treci pe langa aceea gara sa nu opresti pentru ca nu mai recunosti gara;
....Sau poate ca suntem pescari din nastere? si nu macagii? si din momentul aparitiei aici, in asta lume, avem fiecare cate o undita si ne pragatim si visam toata viata sa prindem Pestele Norocos. Indiferent de ce undita avem, de cand o avem, nada trebuie facuta personal....nu ai de unde sa stii de la inceput compozitia perfecta a nadei..inveti, furi, citesti...incerci, compui...o inveti de-a lungul timpului, treptat, incet....si apoi ne concentram pe malul raului vietii noastre cu undita in mana, asteptand capturarea marelui peste. De la aceasta categorie de pescari nu vei auzi povesti magnifice cu capturi de pesti imenisi, de aur, nemaivazuti.....vei auzi povestea in momentul in care prinde pestele; atunci va capata amploare, atunci va fi cea mai frunoasa poveste a celui mai bun pescar....atunci o va povesti si repovesti
Da, eu inca nu va pot povesti despre punctul in care ma aflu.Prefer sa mai tin pentru mine o perioada, sa ma bucur eu de captura sau poate nu exista nici o captura..poate inca stau pe mal si astept sa se faca cateva cercuri sau deja am plecat cu desaga in spinare si cu ceea ce imi dores in ea.....Curentii astia uneori te ating si nu iti dai seama; realizezi cand e tardiv, sau, fara sa iti dai seama, te duci spre ei, cu ei.....
Va las...nu va mai povestesc de trenurile mele, de pestii mei sau unditele mele....ma duc sa dorm si sa mai visez inca o noapte ca traiesc la maxim....eu cu gandul meu!
Acum e toamna/iarna si sufletul ar trebui sa imi fie aramiu, galben dar am decis sa pun putin mai mult rosu si sa adaug si putin albastru, sa mai adaug si amintirile din vara si apoi sa las sevaletul sufletului sa le imbine cum vrea el. E clar ca viata prinde contur in orice anotimp, iubirea aripi, dar noi, oamenii, putem prinde ce tren ne dorim noi? Putem ajunge in ce gara vrem noi? Si ma refer ca sa ajungi acolo fara a lovi pe altii, fara a deraia alte trenuri sau a uita sa opresti in anumite gari.....cred ca daca ne dorim cu adevrat asta sunt doua variante:
- sa ajungi in gara in care iti doresti, sa iti placa si sa trimiti trenul la depou;
- sa nu ajungi niciodata in gara dorita dar sa strabati atat de multe gari incat sa nu te mai regasesti si cand o fi sa treci pe langa aceea gara sa nu opresti pentru ca nu mai recunosti gara;
....Sau poate ca suntem pescari din nastere? si nu macagii? si din momentul aparitiei aici, in asta lume, avem fiecare cate o undita si ne pragatim si visam toata viata sa prindem Pestele Norocos. Indiferent de ce undita avem, de cand o avem, nada trebuie facuta personal....nu ai de unde sa stii de la inceput compozitia perfecta a nadei..inveti, furi, citesti...incerci, compui...o inveti de-a lungul timpului, treptat, incet....si apoi ne concentram pe malul raului vietii noastre cu undita in mana, asteptand capturarea marelui peste. De la aceasta categorie de pescari nu vei auzi povesti magnifice cu capturi de pesti imenisi, de aur, nemaivazuti.....vei auzi povestea in momentul in care prinde pestele; atunci va capata amploare, atunci va fi cea mai frunoasa poveste a celui mai bun pescar....atunci o va povesti si repovesti
Da, eu inca nu va pot povesti despre punctul in care ma aflu.Prefer sa mai tin pentru mine o perioada, sa ma bucur eu de captura sau poate nu exista nici o captura..poate inca stau pe mal si astept sa se faca cateva cercuri sau deja am plecat cu desaga in spinare si cu ceea ce imi dores in ea.....Curentii astia uneori te ating si nu iti dai seama; realizezi cand e tardiv, sau, fara sa iti dai seama, te duci spre ei, cu ei.....
Va las...nu va mai povestesc de trenurile mele, de pestii mei sau unditele mele....ma duc sa dorm si sa mai visez inca o noapte ca traiesc la maxim....eu cu gandul meu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Prietenia nu este un drum cu sens unic
Nu este un loc în care unul oferă, iar celălalt doar primește. O prietenie reală se construiește în doi, din pași egali, din implicare reci...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
Ati simtit cu totii, macar o data in viata, dorinta naprasnica sa te iei cu viata, cu Dumnezeu la discutii, la cearta ...intrebari...asta si... -
Nu vroiam sa scriu despre asa ceva, insa bucuria descoperirii unui lucru,ma face sa va impartasesc cateva din ideile noi dobandite....