nu am chef azi

Vi s-a intamplat in viata voastra sa nu mai vrei sa stii de nimeni si de nimik? sa nu mai ai incredere in tine ca poti sa mergi mai departe? sa crezi ca ceva e in neregula cu tine si ca aduci numai necazuri tuturor celor din jurul vostru? Asta este starea mea de ceva zile, de aceea nu voi mai avea activitate pe internet ceva timp..nu mai vreau..nu mai pot, trebuie sa ma redresez sa fac ceva cu mine!

Franturi din weekend....

Sunt la Bran, intr-o pensiune mica si cocheta...am ramas singura...cei cu care am venit au plecat putin la plimbare...nu am avut chef....azi am vorbit despre tata...mi s-a facut un dor teribil de el.....imi lipseste vocea lui, imi lipseste imbratisarea lui, glumele lui imi lipsesc si ele....mi-e dor de tatal meu....peste o luna face 2 ani de cand a plecat.....oare ii este mai bine?? oare ma vede de acolo de unde e? L-am dezamagit in ultimii doi ani? As vrea sa mai fie cu mine, aici..sa ma dojeneasca pentru greselile facute, sa ma certe cand nu am luat deciziile bune...
Stau si ma intreb daca ar fi sa ii povestesc ce am facut de cand nu am mai vorbit ...nu stiu daca am facut ceva demn de luat in seama, sau de care sa fiu mandra in fata lui...a fost un om extraordinar... I-ar placea aici ..e liniste...stiu ca trebuia sa il aduc aici in toamna in care nu mai era...astepta cu atata nerabdare sa vina la Bucuresti...sa il plimbe " Monica " lui....L-am plimbat in gandul meu prin toate locurile pe unde am fost...si ma bucuram de doua ori cand vedeam ceva frumos...ma gandeam ca vede si el....prin ochii mei....

E un dor crunt uneori, sfasietor sa stii ca nu vei mai vedea niciodata acel om care ti-a fost model in viata, acel om care era suficient sa te ia in brate si simteai iar ca esti copil, ca nu mai ai nici o grija....Asta e cursul vietii...o generatie vine, una pleaca...dar uneori parca e prea curand...uneori parca despartirea asta vine prea fulgerator..si ramai cu atat de multe lucruri nespus, atat de multi de "Iarta-ma" pe care nu ai mai avut ocazia sa ii spui....Incerc sa mi-l aduc aminte ultima data cand l-am vazut..a fost in anul 2006 de Paste...am petrecut cu parintii mei Sf. Paste...si imi aduc aminte ca nu am stat prea mult cu ei...I-am dus la SLanic Moldova...statiunea unde mergeam aproape an de an dupa ce luam vacanta. Era compensatia mea pentru coronita....era atat de trist acolo..nimic nu mai avea farmecul pe care il avea in copilarie...am vazut totul cu ochii unui adult...am vazut mizeria...am vazut vilele parasite..dar nu i-am vazut privirea tatalui meu...probabil rememora momentele cand eram copil...Am fost cu ei la restaurant si in loc sa platim noi au platit ei..erau atat de fericiti...ma priveau cu mandrie..de ce? nu stiu...dar erau fericiti..i-am simtit....
La intoarcere imi aduc aminte ca am oprit la Tg. Ocna sa coboram in salina, el nu a putut..din cauza inimii el nu a mers...si cand am revenit ne asteptaca un copil mic sa ii spunem ce am vazut, cum era acolo..ce am facut...si spunea cu amaraciune in glas: " Ce mi-ar fi placut si mie sa cobor!"....Am plecat spre Bucuresti...mi-am luat ramas bun de la el..dar nimic nu m-a facut sa imi dau seama ca va fi ultima data cand imi imbratisez tatal..ultima data cand ii vad ochii blanzi...mi-am luat ramas bun cu lacrimi in ochi, asa fac si asa faceam mereu cand plecam de acasa..era sentimentul ala ca plec...nu mai sunt la mama si la tata..nu mai sunt copil..ma urc in masina si in cateva minute devin adult...responsabil de faptele mele.....

De ce nu ramanem copii? De ce viata uneori ne ia ce avem mai de pret? Ptr a ne intari in ceea ce urmeaza?? Aerul curat de munte imi place...respir si ma bucur de linistea care ma inconjoara....atat de multa liniste...as vrea sa opresc timpul...sa pot sa le spun tuturor sa isi respecte parintii..sa se bucure de fiecare clipa care o au data alaturi de ei...

Inchei acum...merg mai departe in viata asta si imi voi aduce mereu aminte de el...
Dumnezeu sa te odihneasca tata!

10 iulie....La Multi Ani!

Ma intrebam de ce sunt ravasita in ultimele zile...
De obicei vorbesc cu prietenii mei.
Uneori reusesc sa ma simt mai bine dupa o poveste cu ei.
Dar uneori simt ca lipseste totusi ceva... sau cineva.
Cineva cu care sa imparti si bucuriile si tristetile.
Si zilele toride de vara
si noptile geroase de iarna.
Mi se pare ca e destul de greu de gasit o astfel de persoana dar nu imposibil!
Mai ales ca am crezut - la un moment dat - ca am gasit acea persoana; mi se parea ca suntem facuti unul pt celalalt. felul in care ne priveam, felul in care imi zambea, ma invata diverse lucruri, ma apara, ma ingrijea in felul lui. Gateam pentru noi si asteptam sa ajunga acasa fara sa ma fi atins de mancare chiar daca nu mancasem mai nimic toata ziua. Imparteam totul. A fost o perioada minunata, puteam face orice! Examenele erau mult mai usoare, problemele de la serviciu se rezolvau rapid! Totul era frumos.... o floare culeasa de pe deal cand eram plecati in vacanta. cheile de la casa -cadou cu ocazia unei aniversari, sosete in dungi colorate , cu degete- de Craciun, un delfin de plus putin mai mic decat ar fi unul adevarat, mi-am luat eu unul care sa fie cat cel adevarat! Concediul petrecut la munte, la mare..oriunde...
Am fost impreuna sa cumparam bradul - unul perfect - pe care l-am impodobit impreuna dupa ce ne-am ascuns fiecare in cate o camera sa impachetam cadourile celuilat, apoi cina in sunet de colinde si inconjurati de lumanari si desfacutul cadourilor. Revelionul la cabana impreuna cu prietenii.... orice faceam pentru el sau pentru noi faceam cu mare drag. chiar si cele mai banale lucruri.... era o placere sa spal, sa gatesc sau sa calc pentru el( iar eu urasc sa calc). Ne intelegeam chiar fara sa spunem nimic. stiam , simteam ce vrea celalalt.......... dar la un moment dat totul s-a terminat!!!! a fost cumplit.... nu intelegeam prea bine de ce... a trecut o vreme pana am reusit sa trec peste acel moment. pana la urma am reusit sa ramanem prieteni chiar daca au fost si certuri si momente urate la final. si durere foarte mare!!!!!!!!!!
Cred ca daca ne propunem cu adevarat sa facem ceva, daca ne dorim cu adevarat, reusim. sau poate in cazul meu au fost si sentimentele de vina? cred ca si acum- si a trecut un pic de vreme de atunci, mai simt ceva pt el. uneori cred ca asa va fi intotdeauna.... poate de asta nu pot fi foarte mult timp suparata pe el.
Ma intreb daca va mai fi candva la fel. la fel e prost spus.... ma intreb daca ma voi mai simti vreodata atat de bine, atat de in largul meu, protejata si alintata..................

Pot sa spun ca ma simt..dar de la distanta..nu vreau sa te supar pe TINE....dar uneori ma simt atat de singura!!!!

Azi este ziua ta Dennis...as vrea sa pot sa fac ceva sa schimb..ce? cat? multe si putin in acelasi timp....Ai fost al meu..am fost a ta...lumea era a noastra, credeam noi, dar a trebuit sa spun stop..e mai bine pentru mine, pentru tine nu stiu cum e...te-am simtit in noaptea asta la telefon trist....suparat....mi s-a parut de bun simt sa imi pastrez obiceul sa iti spun La Multi Ani! la orele oo.o1 asa cum am facut timp de 7 ani....si am facut-o..multi spun ca gresesc..dar cine sunt eu sa te sterg din memoria mea? cine sunt eu sa spun ca nu au fost acesti 7 ani? Au fost si vor ramane acolo..indiferent ca vreau, ca imi place sau nu...nu pot sa sterg cu buretele si oricine are un trecut!! oricine a facut ceva pana sa intalneasca pe acel cineva!!!

O seara de neuitat!

Sambata seara am pierdut-o la biliard!!! Nu am mai jucat de mult dar a fost demential..... Mai multe detalii alta data...nu stiu ce e cu mine nu prea am mai scris de mult in blog, dar o sa revin:)

Intalnire neasteptata

Azi a fost o zi relativ ok daca facem comparatie cu cele din urma...nu as putea sa spun ca am fost la pamant, am fost undeva la nivelul unei banci, drept, nu? Putin mai sus de nivelul pamantului!

Am fost si in Tineretului sa ma vad cu Micea..am iesit si noi ca fetele..la o inghetata, o bere, una alta..am stat de vorba si noi de una de alta..si in drumul spre casa in metrou am observat pe cineva care se uita insistent la mine...dar insistent rau de tot....nu am dat importanta..la un moment dat, in apropierea garii Titan....ma indreptam sa cobor si vad un caine, un hasky de toata frumusetea, ca se gudura la mine...si ridic privirea....tipul care ma privea atat de insistent era Gabitu....vechi prieten din liceu...el cu mult mai mare decat mine...cu Ursu, cainele lui cu care ieseam weekendurile in parc si il alergam....Se uita la mine, inca nesigur daca sunt sau nu eu si cu jumatate de gura ma intreaba: Simona? eu ii raspund promt da...Si ne-am pus pe povesti....am aflat ca e in Bucuresti din noiembrie, ca e medic pe ambulanta si curand o sa ajunga ls SMURD, ca era cat pe ce sa se insoare dar...a prins-o pe viitoarea doamna in dragalasenii cu un altul..
Atat de mult m-a bucurat intalnirea asta, mi-am dat seama ca practic am oameni care si dupa ani de zile isi aduc aminte de mine cu placere....Si-a adus aminte cand lucram in radio la Bacau si mereu urla dupa mine cand trecea prin fata hotelului Moldova, unde avea sediu radioul, apoi ne-am adus aminte cu placere cum am reactionat eu cand am aflat ca are arma si el radea de mine si imi spunea ca e ucigas in serie:)) M-am calmat abia cand mi-a aratat permisul de port arma:))...Cand mergeam prin parc si eram tineri nevinovati si vorbeam despre idealurile noastre in viata si ce am vrea sa facem, am realizat ca nici unul din noi nu face ce visa, dar timpul nu e pierdut.
Ma bucur mult Gabi ca te-am revazut...sper sa ne mai vedem!

Despre Grecia

Aici este prietenul nostru, Mihai, in seara gratarului, ultima seara pe meleagurile elene..o seara superba si tumultoasa, cu multe aventuri si intamplari haioase:)

Inca nu mi-am revenit dupa nebunia din Grecia, tanjesc dupa vocea lui Daniel..Miau..azi ce mananci? hai, ia bere la 550 ml...dupa statul pe saltele..dar si chinuiala sa ne urcam pe ele, mai tii minte Micea? :)) Dupa tot ce inseamna vacanta, concediu..distractie...SOARE...

Normal ca dupa vacanta a interventi rutina...a venit clipa cand nu te mai multumeste nimic, nu mai vrei nimic, iti pui intrebari care in mod normal nu au ce cauta in mintea ta, iti dai raspunsuri pe care parca le stiai dar nu le voiai...tragi linia aia si spui de azi inainte voi......Chiar ce voi face eu de azi inainte?? Pai:

1. Nu voi mai fi atat de sufletista, voi incerca sa schimb partea asta ca de prea multe ori am fost buna si mi s-a intors apoi spatele!!

2. Nu voi mai avea incredere in oameni abia cunoscuti si nici nu voi mai descoperi sufletu-mi atat de repede.

3. Am sa incep sa imi conturez cat mai bine ideea de familie, de copii..ca ma uit in jurul meu si numai nunti, botezuri, luat din par, logodne...iar colegele mele de liceu..cred ca daca suntem 4 nemaritate.. din care 2 sunt deja logodite!

4. Am sa incep sa am mai multa grija de mine si de prietenii mei.

5. Am sa incep sa ma bucur mai intens de fiecare moment din viata si sa nu mai fiu trista si sa ma gandesc aiurea .

6. Am sa incep sa vreau certitudini si nu idei pe hartie...nu ma mai las dusa de val si de vorbe..cand cineva imi spune ceva..ok...asa e cum zici tu, te cred, dar vreau dovezi!

Gata ca deja am scris prea mult, e sambata dupa amiaza..fug sa incerc sa ma detrabalez. Hai , va pup si ne auzim!

LIBERTATE! DEZMAT!

Prieteni, rude si familie

    Promiteam la inceputul acestui blog ca voi reveni cu lucruri despre "ai mei".
Am tot amanat acest moment dar nu pentru ca nu as fi vrut sa scriu ci pentru ca in viata mea au intrat si au iesit unii oameni...asa e in viata... cu toate ale ei trecatoare.

Am fost plecata in concediu si am amintiri frumoase..dar cel mai important lucru cu care m-am ales din acest concediu este o prietenie. Este vorba despre Mihaela...sau Micea...( eu la inceput intelegand Mircea si nu vedeam legatura); despre ea as putea sa spun ca este Rac..si este o persoana deosebita...este exact genul de om care il apreciez si care stiu ca va reusi in viata deoarece are taria de caracter necesara. Cum ne-am cunoscut...cred ca tot sunt cam 3 ani de atunci dar nu as putea spune ca am avut super relatie pana acum...aceasta saptamana in Grecia ne-a apropiat si, imi place sa cred, ca nu sunt singura care gandesc asa:). Sper sa ne tine relatia asta de prietenie si ..Micea, daca plec la Brasov, sa nu iti fie teama:) vei avea mereu locusorul tau pe canapeaua din sufragerie;)
    Prietenii sunt pentru o viata ,de aceea trebuie gandit foarte mult cum si cat esti dispus sa accepti intr-o prietenie, cat esti dispus sa oferi fara sa ceri nimic inapoi ca la urma urmei intr-o prietenie nu oferi nimic sperand ca vei primi inapoi...As mai adauga aici la prieteni pe Sorina, Corina, Dan, Mitza... Recunosc ca sunt si unii care au iesit din linia mea de prieteni..nu dau nume dar ei au lasat urme..adanci sau mai putin adanci.
    Despre familie..m-a inzestrat Dumnezeu cu multi veri, verisoare, matusi si unchi, dar cum obisnuia dragul meu tata sa spuna: ai 5 degete la o mana si nu sunt egale..deci nu pot sa spun ca ii apreciez pe toti; si familia nu ti-o poti alege..te nasti in ea si vrei,nu vrei, ajungi sa ii accepti cu bune si cu rele ca altfel nu ai incotro. Am normal si verisori preferati si ca sa nu iasa discutii ii voi pune tot in ordine alfabetica:) 

    Anca si cu Cristi..ea este verisoara mea, el var prin alianta si Dodo (fetita) are aceeasi zi de nastere ca si mine). De Anca ma leaga multe amintiri frumoase...si mereu am vazut in ea o persoana de la care am ce invata si am si avut.... 

    Dragos, verisorul meu drag, care si el in septembrie mai inmulteste familia cu o verisoara :) Sanda. Cu Dragos am copilarit mai mult avand varste apropiate...fiind mai mare decat mine cu 10 luni si normal ca numai prostii am facut, el este protagonistul episodului "a la Creanga" cu ciresele:) 

    Catalina este verisoara mai mica..care a petrecut pe la noi multe weekenduri si vacante si cu care faceam eu pe invatatoarea...dar a si incasat-o o data din cauza mea:)) Cred ca toti am avut perioada cu rock-ul in viata lor..si eram si eu genul cu tricouri negre...catarame si tinte....si blugi taiati..si a vazut Catalina ca am eu blugii taiati a incercat si ea dar mai soft si si-a taiat o pereche de pijamele, noi noute si cand a ajuns Silvia acasa ( matusica mea) si a vazut pijamaua taiata a innebunit...si la intrebarea ei: Catalina ce inseamna asta?  vara-mea a raspuns foarte senina : Sunt rockerita mama, ca Simona:)))))))))))))) 

    Valentina este verisoara care este cea mai apropiata de sufletul meu..a crescut sub ochii mei si am incercat mereu sa ii spun si sa ii dau sfaturi asa cum am putut. Sunt foarte mandra de ea, este studenta la Stiinte Politice si este la locurile fara taxa!!! Sa incep sa povestesc amintirile cu Valentina as sta si nu as mai termina ever..Ma gandesc sa va spun una mai amuzanta si nu imi vine in cap decat noaptea cand a dormit la noi...si prin somn a coborat din pat ..si mama o cauta si nu o mai gasea si il striga pe tata sa vina sa aprinda becul dar sa aiba grija pe unde calca ca nu o mai gaseste pe Valentina;)) si cand a aprins tata becul ea era langa usa..dormea ca un bebe..tot amuzant a fost si cand am luat-o sa doarma la noi si la 12 noaptea nu se mai oprea din plans ca ea vrea la bunica...si atunci tata s-a imbracat si a dus-o la bunica dar nu inainte de a-i spune ca nu mai o luam sa doarma la noi:) Sau cand am imbatat-o pe Miky, catelusa ei care a murit....si a uitat-o la noi;)) si a gasit-o tata..si o intreaba pe Valentina daca nu a uitat nimic si Valentina..Nu Guti, nu am uitat nimic...:))

    In seara asta sunt putin trista...nu stiu am starea asta de ceva timp..incerc sa ies din ea. Probabil si faptul ca vad ca in jurul meu toti cladesc ceva si eu simt ca nu cladesc nimic...probabil este doar o impresie a mea, nu stiu ce sa spun dar sper sa ies din starea asta ciudata cat mai curand deoarece nu imi place cand sunt asa!!!

    Voi mai reveni..dar nu inainte sa ii multumesc Mihaelei ca ma suporta zi de zi cu sms mele nebune si problemele mele existentiale, sa ii spun ca imi pasa foarte mult de ea si imi este foarte draga.