miercuri, 2 septembrie 2009

Emotie de Toamna....



A venit toamna...si da, am spus ca nu mai scriu...imi voi incalca o promisiune dar nu pot fara oameni, iubesc prea mult oamenii! Iubesc putinii prieteni pe care ii mai am...familia ( o parte din ei, ca stiti vorba aia..familia ti-o da Dzeu, prietenii ti-i poti alege!)....am revenit si voi mai fi pe aici, e drept ca nu pot sa ma ridic in picioare si sa spun ca sunt ok...dar promit ca incerc sa uit de minciuni, dezamagiri, persoane care m-au lovit, actiuni ce au avut un efect neplacut asupra mea. Asta imi dovedeste ca sunt om....nu ca nu as fi stiut, ca zilnic ma uit in oglinda si vad ca am ochi, maini, picioare...stiu sa vorbesc...ma imbrac si nu umblu goala, nu am perioada de imperechere si nici nu ma arunc la primul sosit, nu atac si nu omor pentru hrana sau ca sa imi dezvolt arta de a ataca.....doar ca pentru altii sunt un animal de prada. Pentru altii parca sunt o gluma, o pagina, un pariu .....si asta ma loveste, nu inteleg si nu pot da o explicatie....dar am decis nici sa nu mai caut...am primit ieri o lectie...ieri am vazut cum arata o luptatoare, o persoana care a mers inainte, care niciodata nu a uitat scopul ei: SA FIE FERICITA! Felicitari Regina Ioana :) si multumesc...multumesc ca mi-ai dat de inteles ca nu trebuie sa incetes sa sper...."Nu e atatde greu sa speri/Fura o raza de lumina/incearca in ea sa crezi si ridica-ti fruntea spre cer!"( Daca ai sti -Mircea Baniciu )...

O sa scriu mai multe, acum fug la dat directive cum sa se aseze mobila, sa supraveghez cum se zugraveste, cum se imbinna parchetul...poate e un nou inceput....

2 comentarii:

dyanna spunea...

Foarte frumoase randuri.Si melodia chiar se potriveste.

Simona spunea...

Multumesc si bun venit pe aici pe la mine!

Sper sa las si eu frunzele-mi galbene sa cada...