marți, 15 septembrie 2009

Oamenii prefacuti

     

  Da, acesta va fi un post foarte rautacios....si nu, nu imi voi cere scuze, nu voi scoate acest post la rugamintile nimanui.
        Oamenii prefacuti sunt multi si mai ales sunt fara o limita a bunului simt, fara respect de sine si fara nici un principiu in viata. Sa minti si sa te prefaci pentru mine inseamna sa te transformi intr-o persoana de cea mai joasa speta; mai inseamna nesimtire, parsivitate si mai ales, din punctul meu de vedere, prostie. Nu am sa inteleg niciodata de ce oamenii se ascund sa spuna direct in fata, de ce se prefac ca sunt altfel decat adevarata lor personalitate...probabil ca le este rusine de cat de falsi si josnici sunt  si incearca sa dea intr-o persoana bine, o persoana care iubeste frumosul si corectitudinea...o persoana care stie ce este de bun simt...VRAJELI.....
       Am avut si eu "placerea" sa cunosc astfel de persoane, cred ca majoritatea dintre noi, si credeti-ma ca imi pare rau pentru ei, simt mila si repuslie in acelasi timp...mila pentru ca traiesc intr-o lume fada si intunecata si repulsie pentru ca manjesc tot ce ating, tot ce e frumos si tot ce e normal. Dar ce poti sa ceri de la oamenii care habar nu au de aceste lucruri? De la oamenii care se muta cu cortul unde le este mai bine, mint acolo, spun povesti inflorite si apoi, cand sunt aproape de a fi descoperiti pleaca! Ar fi ok daca doar ar pleca dar mai si lovesc in oamenii care i-au privit cu compasiune, prietenie, dragoste.... oameni care i-au primit in casa si in sufletul lor cu bratele deschise si care s-au confesat, s-au indragostit, s-au intristat la povestile triste - si patetice,regizate, aveau sa afle apoi- spuse de prefacuti. Imi aduc aminte ca tata imi spunea mereu sa am mare grija in cine am incredere si cui ofer sprijin neconditionat ca e posibil acea persoana sa nu aiba nici o scrupula in a ma rani si eu, copil mic si prost , ii spuneam tatalui meu ca astfel de oameni nu exista, oamenii sunt buni, frumosi, sinceri. Pacat ca am ajuns sa ii dau dreptate tatalui meu dar si mai pacat ca m-am  lasat pacalita de astfel de oameni. Nu mai vreau asa ceva in viata mea si mai ales nu mai am nevoie de minciunile si lamentarile voastre, de "grelele" voastre probleme ...Sunt sigura ca mai sunt si altii care va asculta, mai sunt si altii care va indruma......stati pe capul lor prefacutilor si lasati-ma pe mine sa ma bucur de cei care imi sunt cu adevarat prieteni, de cei care stiu cu adevarat ce inseamna prietenia, iubirea, respectul, daruirea, vorbele spuse din suflet. Ma intreb daca aveti suflet? sau constiinta? Dar de unde sa ceri asa ceva?
        Pacat ca alegem sa sa fim rai, meschini, falsi, razbunatori cand putem iubi sincer, putem sa ne bucuram de frumusete si de viata asta care ne este data si care trece furtunos pe langa noi. Alegem sa mintim, sa lovim, sa rugam persoanele care stim ca au sentimente sa faca lucruri pentru noi din care noi putem continua minciuna noastra si culmea stiti care e? Unii se simt bine facand asta, pun capul seara pe perna si nu se foiesc, nu se rasucesc de pe o parte pe alta datorita sentimentului de vinovatie. E crunt ca aleg sa fie asa cand pot iubi sincer si frumos si sa creada ceea ce spun si ei, ca fac promisiuni pe care stiu ca nu le vor respecta chiar inainte de a le face, ca aleg calea miseleasca de a se ascunde in spatele altor persoane, sau a actiunilor acestor persoane ca sa para ei cei loviti, cei care sufera si care nu se regasesc, si pe seama acestor lucruri dau imediat vina pe cele intamplate in loc sa recunoasca ca sunt marsavi si neciopliti. M-am saturat de voi, oamenii de acest gen, m-am saturat de cei care imi spuneti minciuni pe care nici voi nu le credeti...si probabil traiti cu impresia ca Simona le inghite si va crede...Va inselati! Nu va spun nimic deoarece imi este mie rusine de rusinea voastra si mai ales nu obisnuiesc sa ma cobor la nivelul vostru, in lumea voastra plina de mocirla si de prefacatorie.
        Am in viata mea oameni care stiu ce inseamna respect, care stiu ca nu e frumos sa minti, care atunci cand au ceva de spus imi spun in fata (si nu pe la spate sau si mai rau tac si fac si apoi tot ei sunt cei care ar trebui intelesi, ajutati). Explicatii gaseste oricine pentru o fapta rea, povesti triste si dureroase din care starnesti mila, scenarii vazute in telenovele sau filmele proaste dar apoi .....e greu sa mai creonezi ceva frumos dupa ce ai manjit si ai tefelit increderea cuiva. Nu de mult in aceasta vara oameni dragi mie si in care aveam incredere au jucat un fel de ruleta cu sentimentele mele, increderea mea, daruirea mea si mi-au lasat un gust amar, au mintit si au manijit cu nerusinare, s-au folosit de bunatatea mea, de increderea mea, de daruirea si pasiunea mea, de dorinta mea de a face bucurii, surprize...dar am invatat in aceasta seara ca nu trebuie sa imi para rau, ei au pierdut si eu am castigat. Nu stiu ce imi rezerva viitorul, nu stiu daca voi mai iubi sau daca voi mai avea puterea sa cred in cei care se autodeclara prietenii mei....dar stiu sigur un lucru: NU VOI MAI LASA PE NIMENI SA MA FACA SA PLANG!!! Nu merita sa ma mai consum si sa ma mai agit pentru cei care s-au folosit de mine. Si da, poate ca acum sunt a dreaq de rea dar stiti care e de fapt realitatea? Am invatat ca daca vreau sa fiu fericita trebuie sa scot oamenii de acest gen din viata mea fara sa ma mai gandesc o secunda; am invatat ca sunt o persoana buna si ingaduitoare dar care are si o limita...care trebuie sa puna punct si sa mearga inainte.

         In ultim instanta eu sunt cea care imi aleg drumul in viata si prefer sa am pe marginea drumului lucruri frumoase si sincere, persoane de calitate si educate, cu simt al responsabilitatii si care dau dovada de maturitate, nu frustati, mincinosi, lasi, nesimtiti si goi pe interior. Cei de teapa lor se gasesc intre ei si se simt bine..sa nu ii lasam sa ne mai ponegreasca sufletele noastre sincere si curate.....
       Cred intr-o lume mai buna si imi doresc sa ajung sa pot spune fara nici o retinere: LUMEA S-A SCHIMBAT! Si nu, nu incercati sa imi spuneti ca vreu sa mut Sahara in Oceanul Indian si Soarele in noapte, vreau doar ceea ce merit......sinceritate, bunatate si omenie...prefacatoria o las celor care nu au vointa sa fie mai buni si care se complac in minciuna si lasitate!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Ai multa dreptate! nici sa nu stergi acest topic, este bine de stiut / citit si de alte persoane...
Multe persoane patesc asemenea lucruri! Ca de exemplu, eu am suferit multe, iar acum am ajuns cu probleme de inima din cauza unor "dusmani" din nimic. Am ajutat pe cine am putut, dar mi-a fost rasplatita bunatatea cu injurii, batai, barfe (sau vorbit pe la spate) si multe alte lucruri, grave.
Neajuns la majorat, dar chiar si asa, pare-se ca foarte putini oameni m-au respectat cu adevarat. Ma infuriam cand vedeam ca nu numai copii, dar si maturi/adulti, aparau si sprijineau pe cei vinovati, copii si nu numai, de-ai lor, fara a tine seama ca poate celalalt, fiind nevinovat, sufera peste puteri, mai mult decat poate duce. Uneori ma mir cand vad cum unii privesc pe ceilalti de sus.
Eu nu cerusem prea mult decat macar o prietenie, dar se pare ca eu nu prea am gasit persoane de calitate si educate. M-am saturat de oameni care la inceput se arata buni, dar mai tarziu ce-i mai rau in ei. La mine realitatea e mai ceva ca in filmul "Osanda", poate ca aveam momente in care eram impins la moarte, dar nu am cedat!
Treaba voastra daca voi credeti ca ar fi minciuni ce scrie in articol sau ce am scris eu in comentariu, dar un lucru stiu sigur: ce este durerea! Am vrut numai lucruri bune, doar de bine! De ce pentru sinceritate sa versi lacrimi? De ce pentru incredere sa fii sfasiat?
De ce desconsideratie pentru un copil crescut de un batran sarac?
Fiecare isi alege drumul in viata, dar oare nu oamenii pot face lumea mai buna?
Virtutile omului reflecta fapte bune, cinste, onestitate, adevar, curatenie, omenie, bunatate etc. Virtutea (calitatea buna) e o podoaba, o biruinta!

Simona spunea...

....multumesc anonimule! Pote asa, incet cu incet ne adunam cei care vrem sa facem lumea mai buna!

Anonim spunea...

Fiecare cuvant l-am trait si l-am simtit, pe pielea mea, daca e s-o spun romaneste. Nu credeam ca o sa ajung sa citesc ceva, ce se afla exact in adancul sufletului meu, citind cele de mai sus si chiar comentul anonimului, pur si simplu imi vedeam sufletul in oglinda,nu credeam ca si altcineva a mai simtit exact tristetea pe care o simt eu si a trecut exact prin necazul cu care ma confrunt eu momentan.Nu ma pot bucura de necazul altora, dar ma ajuta sa stiu experientele altora, din care invat ...sa ma trezesc din inocenta mea si sa imi pun un scut de aparare pentru a evita astfel de ''primejdii''.Multumesc Simona ca mi-ai recomandat sa citesc, sa te citesc de fapt! M-am lamurit!

Janine spunea...

Simona,iti cer acordul sa dau si eu un copy/paste..te rog..sunt foarte furioasa si dezamagita si nu mi gasesc cuvintele..o pereche de ochi trebuie sa citeasca randurile tale...poate poate se trezeste la realitate..astept acceptul tau..multumesc

Simona spunea...

Janine, sigur ca da!