pai nu vezi tu si prin ochii mei?

Am stat minute, ore sa incep sa scriu....am inchis si am spus ca nu, nu scriu acum..reveneam si imi spuneam ca trebuie sa scriu....m-ai rugat sa scriu, mi-ai spus ca vrei sa citesti...ca iti place cum scriu...si eu incerc sa ma ascund, sa fug sa constientizez ca probabil este un vis mult prea frumos ca sa mi se intample mie...auzeam in jurul meu intreabari retorice: "cum e posibil acum?". " de ce acum?", "unde erai acum ceva ani?"

Am revenit dupa 4 ore...in ritmul asta probabil voi termina postarea luna viitoare..sau la anul..sau niciodata! De mica am fost invatata ce e bine si ce e gresit...am fost invatata sa nu vorbesc cu gura plina, am fost invatata sa salut oamenii care trec pe langa mine, sa cedez locul in autobuz unor persoane care au mai mare nevoie, sa nu mint si sa nu ma joc cu oamenii, sa nu doresc ceva ce nu e al meu.... , sa nu visez cu ochii deschisi, sa am mereu grija de cei din jurul meu, sa nu uit niciodata familia, locul de unde am plecat...... Erau momente cand participam la discutii ale "oamenilor mari" si ii auzeam discutand despre lucruri TOTAL NEPERMISE...culmea...acum cateva minute imi veneau atat de multe in minte...acum..goooool...nu stiu prin ce as putea sa exemplific....

Nu, nu sunt trista , dimpotriva, am o bucurie interioara si simt ca as avea aripi..acum cred ca daca o fi sa zbor pana la malul marii, sa ii simt valurile si apoi sa ma intorc....pot sa o fac...daca vreau sa merg in varf de munte si sa stau sa ascult linistea padurii intunecate...pot...dar nu pot accepta un lucru...DE CE ACUM? DE CE MIE? DE CE ASA?......soarta? nu...daca era soarta nu se intampla asa.....destin? ...nu ca daca era destin pasii imi erau purtati de mai mult timp catre aceasta lume.....zambesc acum...imi imaginez o fata rasfatata care e intrebata ce inghetata vrea si ea se alinta...si se uita...si se gandeste ca primeste inghetata si apoi merg in parc, imi trece prin fata ochilor pentru un moment un drum..drept.....o masina ...ea ii mangaie parul...el ii canta "my way"....offf...vise....dorinte...dar...mereu ce e bun si frumos si iti place si te face sa zambesti din suflet....e interzis!!

-Stinge lumina si aprinde-ma..

-Dar ma grabesc sa traiesc!

-Nu am chef azi...

-Dar am doar soare prin vene!

-Incep sa pierd...

-Dar e un om c-o chitara uitata la gat undeva!

-Undeva in vama?

-Nu,pe strazi albastre.

Zgarie-mi o coloana vertebrala, apoi sufla-mi un fior prin ea....unul rece....imagineaza-ti vertebrele-clape ale pianului si canta surasul meu cand te zaresc pe tine....alearga cu degetele pe ea si fa din vertebre un tobogan....iti dau voie sa le saruti..(doar o data). Dupa recita-mi filmul lor, dar cel cu happy-end!!!Invate-le sa danseze vals si cha-cha! Te rog arata-le tu cum se scoata radical din "196 iunie" si spune-le ca trebuie sa se spele pe dinti dupa fiecare masa. Vertebrele vor sa le spui povesti cu zmei si feti frumosi, amesteca-le si modeleaza-mi o inima....nu vezi ca ti-a iesit un mar? mai incearca.....asa....acum seamana putin. Stai!!!m-am razgandit!!!fa-mi un disc din ele....da pentru patefon....vertebrele inca mai cred in lumanari parfumate.....transforma-le la loc in coloana......uite! ele reprezinta metroul nostru care ne va duce in vama.....nu-ti ramane decat sa-mi colinzi vertebrele in secunda 43!stai!nu vreau orice cantec,ci "I remember" de la Damien Rice....

...si exista momente in care destinul ne demonstreaza ca sforile sunt inca la el.si exista momente in care ne dam seama ca "maine" poate nu va mai fi.si exista momente in care realizam ca "a fi sanatos" inseamna cat toate celelalte cuvinte din dictionar.

Nu o sa recitesc ceea ce am scris...dau direct pe publicati postare..si gata..sper...imi doresc si vreau sa inteleg si eu ceva...si poate si voi!