15 Iunie.....calatorie in timp

Amintiri din pionerat, generala...
Sunt sigura ca toti va aduceti aminte de zilele de 15 iunie....ziua care dadea startul vacantei de vara, plecarilor la bunici, in concediu, tabere dar si ziua in care plecai mandru cu cartile ale caror taine abia asteptai sa te le aflii iar unii dintre noi mai aveau si coronita pe cap. Imi amintesc cu mult drag perioada claselor primare si generala...emotiile pe care le aveam, papusa ce trebuia sa mi-o aleg dupa serbare ca sa ii pun coronita, plecare cu ai mei la Slanic Moldova....felicitarile bunicilor si chiar si mersul la prajitura cu ei la cofetarie Nufarul, de pe colt, vis a vis de casa de cultura. Imi aduc aminte ca la o serbare , cls a III- a, am recitat poezia "Mama" de George Cosbuc pe scena Caminului Cultural si priveam exact in fereastra pe unde duminica se proiectau filmele; faceam asta ca sa nu ma uit la mama si la tata ca mama deja vazuse ceva soricei prin sala si le dadea nitica apa. Imi mai amintesc cu tristete sfarsitul acelui an scolar....o data cu despartirea de clasa a II a, care nu mai avea secrete fata de noi, ne desparteam si de D-na Dumitriu Natalia- Dna Invatatoare-persoana cu mainile micute si vocea calda cu care ne dojenea ....persoana care ne-a explicat tainele abecedarului si aritmeticii pleca...lasand in urma generatii intregi de copii...era timpul sa se retraga....I-a luat locul Dl. Paduraru Emil(fost elev al Dnei Invatatoare), care nici el nu a stat decat doua trimeste deoarece in decembrie 89 a avut loc Revolutia iar el a fost ales primar...a venit atunci Dna Zorila Dorina si ea a fost cea care m-a si pacalit...ca pana in cls a II - a stiam mereu ca iau premiul I ca micul detectiv mereu o gasea ascunsa..anul de care va povestesc insa...am miscat eu din nas dar degeaba...zilele treceau destul e repede, mama niciodata nu venea cu ceva care sa imi atraga atentia si sa ascunda..bunicii nu imi spuneau nimic.....mai aveam putin si plangeam..dar am spus asta e..probabil nu merit..dar cum sa nu??> Am media 10! Cert e ca in ziua serbarii eram foarte mahnita, imi aduc aminte ca am recitat " Trei, Doamne, si toti trei" - G. Cosbuc.....Am primit atunci cea mai frumoasa coronita, din tranafiri albi si era mare mare si cu muuuuulte frunze de stejar si de altfel am primit si o esarfa alba pe care scria : " Sefa promotiei primare 1991 - Media 10". O mai are si acum mama cred, e mult mai sentimentalista ca mine...stiu ca si carnetul meu e pe undeva pe acasa.... La generala nu mai era aceeasi chestie, nu ii mai priveam prea bine pe ai mei cand veneau la serbare, de mers cu corinita pe cap pana acasa nici nu se punea problema...dar in schimb cand ajungam acasa deja spuneam: am nevoie de papusa..nu mai am papusile..le-am dat si tare mi-ar fi placut sa mai pastrez macar una pentru fetita mea si sa ii arat..mai cateva poze, eram si eu o papusa atunci, si o sa ii arat ce mamica desteapta a avut ......Asta daca voi fii binecuvantata de Dzeu cu o familie si cu copii...sper sa pot reciti peste ani aceste randuri si sa rad de prostia mea de acum...sa ii arat fetiei si baiatului meu ce scriam eu cand visam cu ochii deschisi la ei. Gata..incerc sa inchei aceasta postare dar vreau sa va pun o intrebare:
VA AMINTITI DE:

• Mihaela si Azorel
• Pistruiatul
  
• Motanul Danila
  
• Veronica
  
• Gala Desenului Animat
  
• Abracadabra
  
• Ferti-va de Magarus
• Ba da Ba nu
• Maria Mirabela
  
• Toate panzele sus
  
• Treceti batalioane romane Carpatii
• Morometii
• Lumea copiilor
  
• Pacala
  
• Pupaza din Tei
  

Ciresarii..si multe multe altele! Se pare ca plimbarea prin parc mi-a facut bine, mi-a reimprospatat memoria! Ii multumesc lui Doamne Doamne ca am avut o copilarie atat de frumoasa, de agitata...cu ratele si vanatorii, tarile, 9 pietre, Hotii si Vardisti, Flori, fete sau baieti, miuta, baraj. Ca mi-am facut "oracole" si le dadeam in clasa si la cei din clasele mai mari sa completeze.... Ca am purtat uniforma aia cadrfilata la care niciodata sortul meu nu statea frumos de la atat catarat si gulerul alb brodat niciodata drept.....inelele de la cravata pierdute, funditele albe de pe cap, care eu nu le purtam ca obosise saraca mama sa imi cumpere diademe ....