luni, 8 iunie 2009

e luni, ploua ....mi-e dor sa iubesc...


M-a trezit un tunet....dormeam atat de bine ....ma trezisem ce e drept nitel mai devreme si am vazut ca ploua si am deschis larg usa la balcon...iubesc anebnuie ploaia de vara, mirosul ala de ploaie..clar ca e mai placut la tara...mirosul ala de praf batut de ploaie....
A fost un tunet puternic, m-am speriat putin...cand eram mai micuta ma speriau dar mi-a spus mie cineva ca nu am de ce sa ma tem ca nu are ce sa imi faca si l-am crezut:)...am iesit pe balcon sa privesc ploaia..offf...am inchis ochii si am incercat sa nu iau in seama masinile, oamenii, claxoane si alte zgomote...sa aud ploaia ....m-am asezat pe scaunul din balcon si am lasat ploaia sa ma imbratiseze....STAI...sa imi pun si melodiile preferate cu ploaia...prima e cea pe versurile lui Nichita Stanescu, dar aceasta versiune...apoi normal ca .."un frate tanar" . imi mai plac cei de la Spin ....Cargo....Angela Similea ....si desigur ca in aceste momente merge la fix si linistea, umbra si o cana de ceai. Ciudat ca si ploaia asta vine cand imi simt inima innourata, cand vreau sa plang si picaturile ei se contopesc cu lacrimile mele....atat de multi ani au trecut peste mine...varsta mi se pare ca nu e a mea...nu..nu vreau sa am 29 d ani..nu vreau sa imbatranesc!!! Cred ca nu sunt singura care spun asta....si imi doresc atat de mult... Imi trebuie un ham si o zabala… si neaparat un vizitiu destoinic, pentru ca orice-as face sunt cal. Si-am inteles, in orizontul meu limitat de niste ochelari de cal ca nu pot spune timpului “stai” nici macar atunci. Si daca nici atunci, bucuria asteptata cu nerabdare se transforma imediat in regretul ca se va termina. Iar momentul, momentul acela mult dorit trece ca o impreunare de gene, mai scurt decat o clipa, imposibil de a deveni eternitate. Intre secunda asta, si asta, chiar si asta… vesnicia ma iarta ca n-o gasesc pana nu ma voi mai putea ierta ca n-o caut.


Doar vara stie de ce ploaia ei ma uda pana la transformare.

O singura data m-a plouat saraca mai aprig decat dorintele

si mai ireal decat toate visele,

si-a stat asa cum a venit, tunet si fulger intr-o cana de ceai.

Cu imaginatii ude si ude ganduri reprimate

ii sorb inca stropii de caprui de pe coltul ochiului in lacrimi

si astept sa ma usuc.

Suflet chircit, aduna-ti ploile si impreuna-ti picioarele,

sunt inca flori de pus in par sub roua,

nici ziua nu-ti miroase-a dimineata,

nici deznadejdea nu te-ngheata,

Pentru mine, timpul s-a oprit. Sunt o clepsidra neintoarsa peste care s-au asternut pareri. Sunt; indiferent de ceea ce fac, ce simt sau ce gandesc.

Niciun comentariu: