Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.
România copiilor născuți în diaspora
Există un fir nevăzut care ne leagă de locul în care ne-am născut. Nu îl putem tăia, nu îl putem uita, oricât de departe am ajunge de el. E...
-
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
Când deschidem ușile Noului An, când aruncăm Vechiul și îmbrăcăm Noul, voi ridica paharul de șampanie nu doar pentru Noul An, cat și pentru...
2 comentarii:
Nu sunt cuvinte care sa iti ia durerea, nu sunt promisiuni ce ti se pot face pentru a trece peste durerea asta, sper doar ca azi sa ai alaturi de tine persoanele care tin la tine si carora le pasa de tine! Asta e cea mai sincera dovada de prietenie, iubire, daruire. Eu sunt acolo, ma vezi?
Da, te vad ..si multumesc de telefoane, mesaje....voi supravietui, mai trebuie sa aflu cum scot inima din piept , sa nu ma mai doara...dar e greu!
Am nevoie de o imbratisare, am nevoie sa stau intinsa undeva in iarba si sa privesc cerul....am nevoie de tarie ca sa ii arat lui ca sunt tare....diseara voi fi singura probabil...voi incerca sa dooorm......
Trimiteți un comentariu