duminică, 2 august 2009

Liniste

Noi suntem ca un bloc in constructie: cu fiecare experienta traita, cu fiecare refuz, carte citita, iubire pierduta sau castigata, bucurie, lacrima, dezamagire, implinire, devenim mai puternici si ne apropiem un pic mai mult de rezultatul final - un bloc modern amplasat intr-o zona rezidentiala. In termeni umani fie spus - o persoana cat mai echilibrata, fericita si complexa. Ideal ar fi, ca pe masura ce ne maturizam, sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne dam seama exact de ceea ce vrem, ce nu vrem, ce ne place sau nu ne place. Consider ca doar daca facem lucrurile ce se apropie de preferintele noastre putem fi fericiti. Este adevarat ca uneori facem lucruri doar pentru ca trebuie sa le facem, iar asta nu ar trebui sa fie o problema atata timp cat nu uitam ceea ce cu adevarat ne dorim si unde vrem sa ajungem.

Azi ma simt linistita! Chiar sunt linistita cu toate ca simt o mica tristete...Se apropie aceea zi....cu pasi repezi vine si imi aduce aminte ca au trecut 3 ani...3 ani de cand strig si nu imi raspunde, 3 ani de cand tanjesc dupa o imbratisare plina de dragoste din partea lui....Mi-a dor de chipul lui chiar daca ii vad zilnic poza in portofel....uneori mi-l amintesc stand in bucatarie, acasa, asteptand sa termin gogosile de facut si vorbindu-mi despre principii, viata sau doar despre lucruri simple. M-am linistit mult ca am fost la biserica! Am stat acolo cu gandurile mele, m-am gandit la cei pe care nu am sa mai am ocazia sa ii imbratisez, la cei pe care au iesit din calea mea si au ales alt drum.....
M-am linistit...chiar daca am plans atunci cand am aprins o lumnare....

3 comentarii:

Carmen spunea...

E greu, stiu...dar mai stiu si ca pastrezi vie amintirea lui. De acolo de unde e mereu te va proteja!
Dumnezeu sa te odihneasca, Dl. Pascu

Silviu spunea...

Sunt convins ca tatal tau este acolo sus si iti zambeste. Capul sus si multe zambete... sunt convins ca asta isi doreste sa faci.

Simona spunea...

Pot sa ii vad si eu zambetul.........chipul?...