vineri, 27 noiembrie 2009

Optimism

M-am saturat de atata optimism in jurul meu si toti oamenii care imi spun sa zambesc ca va fi bine...de ce credeti ca va fi bine oamenilor? ce va face sa credeti asta?  sunt atat de pesimista si atat de intoarsa zilele astea ca nu imi arde de nimeni si de nimic...nu vreau nici azi si nici maine nu o sa vreau sa zambesc doar pentru ca asa sunteti voi obisnuiti, doar pentru ca asa vreti voi..nu, nu mai pot...ma simt asemeni unui clown care atat cat a putut a facut tumbe si a ras si a stat cum a putut pentru a va face sa va simtit bine, acum acest clown vrea sa se retraga dar nu stie unde, unde ar putea sa se ascunda.
  Simt cum totul se prabuseste si nimic nu ma face sa vad macar un licar mic mic de lumina, simt cum ma duc la vale si nu reusesc in nici un fel sa ma opresc intr-o bucata de copac, intr-o radacina de copac, ceva, orice....doar sa nu mai simt ca ma afund. Da, mereu spuneam ca o sa cresc, mereu spuneam ca va fi bine dar acum nu mai pot sa spun asta, nu mai vreau si nu mai cred in acste cuvinte....simt ca sunt la o rascruce si orice drum as alege....sigur nu este cel bun sau cel care sa aiba o finalitate....Uite inca un motiv sa vreau sa fiu fluture..fluturii nu traiesc decat o zi, stralucesc o zi, sunt uimitori o zi.....mi-as dori probabil sa nu exist, sa nu mai fiu..nu, stati linistiti ca nu imi trec ganduri sinucigase prin cap, nu fac asa ceva si nici nu ma gandesc la asa ceva! Nu sunt chiar atat de lasa dar ma simt la pamant. Apreciez ca sunteti multi care imi spuneti ca nu se poate, va fi bine, ca astept si voi vedea dar eu nu mai pot...am dureri in tot corpul,, am intrebari al caror raspuns niciodata probabil nu il voi afla...ma simt desnadajduita...ma simt precum un caine parasit si uitat de stapanii care il iubeau atat de mult fara nici un motiv.
  Iertati-ma ca am clacat, dar nu mai pot ! ma prabusesc si sper sa nu va intristez prea mult dar nu mai pot.....nici cand am suferit din dragoste nu a fost atat de greu..as vrea mai bine sa sufar din dragoste acum decat sa fiu atat de ...nu stiu cum sunt...

Niciun comentariu: