marți, 17 noiembrie 2009

Se misca pluta?

E adevarat si da, recunosc...m-am schimbat si sunt altfel. Dar toti avem acest drept, sa ne jucam cu culorile din viata noastra, sa ne redecoram sufletul, sa incercam sa il pregatim cum e mai bine pentru fiecare anotimp, sa ii adaugam cata lumina vrem si cata dulceata vrem; dulceata de nuci, de trandafir, de soc, de visine...
 Acum e toamna/iarna si sufletul ar trebui sa imi fie aramiu, galben dar am decis sa pun putin mai mult rosu si sa adaug si putin albastru, sa mai adaug si amintirile din vara si apoi sa las sevaletul sufletului sa le imbine cum vrea el. E clar ca viata prinde contur in orice anotimp, iubirea aripi, dar noi, oamenii, putem prinde ce tren ne dorim noi? Putem ajunge in ce gara vrem noi? Si ma refer ca sa ajungi acolo fara a lovi pe altii, fara a deraia alte trenuri sau a uita sa opresti in anumite gari.....cred ca daca ne dorim cu adevrat asta sunt doua variante:
- sa ajungi in gara in care iti doresti, sa iti placa si sa trimiti trenul la depou;
- sa nu ajungi niciodata in gara dorita dar sa strabati atat de multe gari incat sa nu te mai regasesti si cand o fi sa treci pe langa aceea gara sa nu opresti pentru ca nu mai recunosti gara;
....Sau poate ca suntem pescari din nastere? si nu macagii? si din momentul aparitiei aici, in asta lume, avem fiecare cate o undita si ne pragatim si visam toata viata sa prindem Pestele Norocos. Indiferent de ce undita avem, de cand o avem, nada trebuie facuta personal....nu ai de unde sa stii de la inceput compozitia perfecta a nadei..inveti, furi, citesti...incerci, compui...o inveti de-a lungul timpului, treptat, incet....si apoi ne concentram pe malul raului vietii noastre cu undita in mana, asteptand capturarea marelui peste. De la aceasta categorie de pescari nu vei auzi povesti magnifice cu capturi de pesti imenisi, de aur, nemaivazuti.....vei auzi povestea in momentul in care prinde pestele; atunci va capata amploare, atunci va fi cea mai frunoasa poveste a celui mai bun pescar....atunci o va povesti si repovesti
 Da, eu inca nu va pot povesti despre punctul in care ma aflu.Prefer sa mai tin pentru mine o perioada, sa ma bucur eu de captura sau poate nu exista nici o captura..poate inca stau pe mal si astept sa se faca cateva cercuri sau deja am plecat cu desaga in spinare si cu ceea ce imi dores in ea.....Curentii astia uneori te ating si nu iti dai seama; realizezi cand e tardiv, sau, fara sa iti dai seama, te duci spre ei, cu ei.....
Va las...nu va mai povestesc de trenurile mele, de pestii mei sau unditele mele....ma duc sa dorm si sa mai visez inca o noapte ca traiesc la maxim....eu cu gandul meu!

Niciun comentariu: