duminică, 20 aprilie 2008

Escapada cu piciorul in ghips

Saptamana asta am fost cam lenesa si am lipsit sa va pun la punct cu noutatile...am fost acasa la mama....si m-am intalnit cu sora mea si cu nepotelul meu....Sunt niste scumpi iar nepotelul meu este el mai frumos nepotel din cati exista!! Si asta nu numai pentru ca este al meu!
A fost o zi frumoasa....foarte frumoasa..am stat cu nepotelul meu si am vorbit cu sora mea...multe lucruri pe care nu le vorbisem niciodata...a fost prima data cand am stat atat de mult impreuna in viata noastra..m-au incercat sentimente despre care nu stiam decat de la altii cum sunt..acele sentimente ....de familie..ca am o sora mai mare...ca mi-a povestit si de aia si de aia...am vazut-o imbracata mireasa, mi-a povestit cum a fost ceruta de sotie...mi-a povestit cum a parasit tara..cum a aflat ca a ramas insarcinata..cum a fost sarcina...Doamne...sunt atat de fericita ca ne-am apropiat si mai mult...si mai ales ca acum am certitudinea ca nimeni si nimic nu ne va mai desparti ..AM O SORA!!!! SIMT IUBIREA DE SORA...AM UN NEPOT..SUNT MATUSA!!! Sunt sentimente pe care nu cred ca cineva le-a mai incercat abia la varsta de 28 de ani!

Nepotelul meu are 2 ani si 5 luni, il cheama Stefano si e o superbitate de baiat...Este sociabil..si din primele momente s-a atasat de mine.....ne-am jucat..chiar daca eu eram cu piciorul in ghips asta nu m-a oprit sa joc "gol" cu nepotelul meu...nu ne-a oprit sa ne pupam si sa ne facem poze:)

Am avut si un moment trist....am intrat pentru prima data in curte la bunicii mei si m-am simtit straina....intregul farmec al copilariei disparuse..erau mormane de moluz...daramaturi...noul ia locul vechiului..locurile unde ma ascundeam locurile unde fugeam de bunica....poiata unde ma ascundeam sa beau ouale crude nu mai era....era doar amintirea ca in acele locuri am zburdat lipsita de griji...locul unde mi-am spart prima data capul, locul unde am plecat singura prima data dupa ce invatasem sa merg...locul unde atatea dimineti ma trezeam cu mirosul de foc in soba si zgomotul acestuia...cu poale-n brau si lapte cu orez.... E trist sa vezi aceste locuri goale...fara oamenii pe care i-ai prins acolo..nu au farmec...te intristeaza..te fac sa te simti strain in locul unde candva erai de-al casei...si mai ales te fac sa realizezi ca timpul trece...trece...viata merge inainte, vechiul este detronat de nou, copilaria de maturitate...Oricum in sufletul meu mereu va ramane un taram de fericire acel loc...imi voi aminti cu drag de zilele petrecute in curtea bunicilor, de petrecerile in familie ......imi voi aminti de voi, dragii mei bunici! Dumnezeu sa va odihneasca si sper sa fiti mandri de mine. Mi-ati fost exemple de viata...mi-ati insuflat respect si m-ati crescut!!! Va multumesc!

Niciun comentariu: