Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...
RIP Maria
Prima dată, am vorbit cu Maria virtual, pe blogul meu. Incepuse să mă urmărească, după ce, un prieten comun, i-a spus despre mine și că ur...
26 de comentarii:
Spune-mi ca este doar un post, pura fictiune! Si ca nu este adevarat ceea ce ai scris aici!
De cele mai multe ori inseli nu pentru ca nu iubesti persoana de acasa/iubitul ci doar din curiozitate, datorita faptului ca acasa probabil ceva scartie si vrei sa vezi despre ce este vorba! Este de apreciat ca, nici macar o data, nu ai precizat ca aveai motive sa il inseli, ca nu ai descris mai in amanunt ceea ce s-a intamplat in relatia voastra si ca din punctul de vedere a celor mai multi prieteni trebuia sa pui stop acelei relatii dupa primul an! Nu ma asteptam sa citesc asa ceva plus ca nu ma asteptam sa ai acest curaj de a recunoaste, chiar daca este dupa ceva ani!
Felicitari pentru curaj!
@Anonim..daca ai citit pe aici ai vazut ca spun lucrurilor pe nume!
@Marius: de ce am inselat? nu stiu nici azi sa dau un raspuns! Nu cred ca a fost neaparat curiozitate, nu cred ca a fost nici faptul ca da, relatia mea scartaia din toate incheieturile si mai ales clar nu era o relatie cu happy end...nu stiu de ce am facut-o! Despre detaliile din relatia mea nu are rost sa vorbesc! A fost o relatie frumoasa, cu un barbat pe care l-am iubit si care mereu va avea locul lui special acolo in inima mea si asta este suficient! Multumesc....
La un moment dat cand discutam despre a insela ai spus ca ti-ar fi rusine sa privesti in ochi persoana iubita daca o inseli. Spune-mi cum l-ai privit pe el in ochi?
Well...Ramona sa vin acum sa iti explic cum stateau lucrurile in relatia mea nu prea pot, avand in vedere ca si el citeste blogul si poate si ceva prieteni comuni si nu ar fi frumos sa spal rufele ( chiar toate) in vazul lumii. Da, recunosc ca dupa aceea perioada si mai ales dupa ce aflasem si de o "iesire" de a lui asemanatoare cu a mea sentimentul de vinovatie a mai disparut, dar era acolo totusi sa imi aminteasca! In subconstientul meu m-am gandit mereu ca daca il insel atunci cu siguranta nu voi putea sa mai visez ca va fi barbatrul cu care voi merge in fata lui Dumnezeu sa ii jur iubire! Sunt multe lucruri care ar trebui sa le precizez aici..cei care cunosc cat de cat povestea citesc printre randuri!
A fost bine sa iubesti pe cineva care stiai ca apartine altcuiva? Cum te-ai fi simtit tu sa fii cea care il astepta acasa si el sa fie in bratele altei femei, promitea altei femei iubire si pe tine te trecea pe locul doi? Te-ai gandit ca poate relatia lui s-a deteriorat din cauza ta si din acest motiv simtea ca nu mai merge relatia aia si te vroia pe tine? Te-ai gandit ca atunci cand a pus stop poate a pus pentru ca nu mai putea el si nu pentru tine? Dovada ca apoi s-a intors la ea? Este usor pentru voi, femeile de cateva saptamani, sa adormiti dupa ce stricati prietenii?
Cel care nu a gresit niciodata sa arunce primul cu piatra! Relatia lui nu a avut de suferit din cauza mea asa cum nici nu cred ca daca era foarte fericti in relatie nu avea motiv sa evadeze! Iti spun eu care am si inselat..atunci cand in relatie nu mai puteam sa spun ca eram foarte implinita ...
Femei de cateva saptamani? Nu crezi ca exagerezi? Am facut o singura data acest lucru, nu iti doresc sa treci prin asa ceva; chiar daca sentimentele pe care le traiesti in acele luni sunt de neimaginat, chiar daca te miri de unde poti sa stii ca uneori seara te intrebi de ce nu ai fost tu aleasa....si asta doare crunt!
De apreciat curajul dar in acelasi timp nu inteleg de ce o faci public? si stiind ca e posibil sa superi anumnite persoane?
Mare dreptate ai...sa arunce cu piatra cine nu a gresit.
"A fost bine sa iubesti pe cineva care stiai ca apartine altcuiva?" ...crezi ca ii poti dicta inimii de cine sa se indragosteasca? poti sa iubesti si pe cineva care apartine altcuiva, poti sa fii si tu mereu a doua si sa nu ai ce face, sau a treia...sau pot fi cazuri si cazuri dar nu poti condamna pe nimeni. Relatiile nu se deterioreaza atunci cand apare altcineva in peisaj...se deterioreaza din cauza lipsei de implicare, din cauza rutinei si din cauza vietii in general. Nu este usor sa treci prin asa ceva, dar o data ce ai trecut prin asta, reusesti sa intelegi cand ti se intampla si tie si de ce ti se intampla. Nimeni nu-si doreste sa distruga fericirea nimanui, ci doar spera sa simta lucruri care iti dau motive pentru care sa traiesti si atunci nu mai tii cont ca el e al tau, sau e si al altei femei. Simo, nimeni n-are dreptul sa te/ne judece. Sunt cu tine.
Toti cei care condamna, sa isi aduca aminte ca inselatul nu inseamna strict raport sexual, inselatul se refera la tot ceea ce inseamna: flirt, aruncatul cu privirea, sarut, intalniri "nevinovate" la cafea, gandul ca ai putea insela.
Nimeni nu este perfect! Iar referitor la "Iubita" care condamna atat de aprig femeile de cateva saptamani,tin sa precizez ca nu numai amanta a fost vinovata, ci si iubitul, nu l-a fortat nimeni. Stiu ca e greu sa astepti acasa cand iubitul tau e in bratele altei femei, dar el si-a asumat responsabilitatea,stie ca te raneste, stie ca nu e corect, dar totusi a trecut peste reprosuri de constiinta si a mers mai departe. In acelasi timp, nici pe iubita inselata nu o forteaza nimeni sa astepte acasa, ea stie cel mai bine daca el merita iertat.
Sper sa nu sariti in sus acum, dar fiecare are dreptul la o parere!
Demon...ce sa fac? Simteam nevoia sa o public, simteam sa spun si acest lucru deoarece de cele mai multe ori am stiut sa imi asum cuvintele, faptele, vorbele! Pentru ca acele persoane nu au de ce sa se supere...timpul a aranjat lucrurile in asa maniera incat cei din poveste toti aveam drumuri separate, drumuri care niciodata nu se vor mai gasi pe langa...
Pentru ca am curajul sa recunosc ca am gresit!!
chiar ai curaj!si sa iubesti un barbat insurat doare crunt, dar atunci ratiunea uita sa isi mai spuna cuvantul...uiti ca nu esti singura din viata lui, si te bucuri de intensitatea fiecarei clipe!
Cat despre "femeile de cateva saptamani"...sa fim seriosi!:))
Anonima draga, nu ma supar ca esti anonima si te inteleg! Ai foarte mare dreptatre..inimii nu ii poti dicta si de cele mai multe ori ratiunea este invinsa de sentimente! Aici conteaza foarte mult si cat lasi sentimentele sa valseze...Stii foarte bine convingerea mea ca iubirea poate invinge totul! La mine nu a fost iubire! Nu il iubeam pe tipul cu care am gresit..dar il iubeam al naibii de mult pe tipul cu care am aceptat o perioada locul doi! Si stii ce doare cel mai mult? Ca inca ceva este acolo....in sufletul meu dar ap putu sa spun NU!
Nu e usor sa o faci public, e de apreciat ca ai avut curajul si puterea sa o faci....si te apreciez mult pe chestia asta...
Ana, vina este a mea pentru ca stiam ca apartine altei femei..recunosc ca lucrurile ar fi stat altfel daca era casatorit..atunci chiar devenea intangibil, indiferent ca imi spunea ca are acasa o sotie nebuna, indiferent ca imi spunea ca nu mai are nimic cu ea dar ca doar sta..Cu toate ca sunt cazuri unde chiar nu exista fericire in cuplu si datorita nebuniei unei parti "familia" merge inainte pe supozitiile ca ce va spune familia daca divortam, ce vor spune colegii daca divortam? Conceptii invechite dar care pentru unii...
Am fost de ambele parti ale baricadei..si cea care am asteptat si cea care....facem pe cineva sa fie asteptat...nu este bine pe nici o parte...
si chiar vrei sa cred ca in timp ce faceai sex cu el te gandeai la ce spune proasta de acasa? Mi-ar fi rusine sa spun lumii intregi ca am fost amanta!
@Larisa: Curaj? nu ma intreba de unde? chiar daca stiu ca o persoana sigur isi va schimba total parerea despre mine:(..Stiu doar ca uneori trebuie sa mai marturisim si lucruri de care nu suntem mandri:(
@o iubita Stii care este marea ta problema? probabil ca nu ai curajul sa iesi dintr-o relatie unde esti inselata, probabil ca inca te doare ca alta l-a prins in bratele ei....parerea mea este ca el este cel maimare vinovat si ar trebui sa iei o decizie! De cele mai multe ori iertam, speram ca nu se mai intampla, plangem nopti intregi si ne intrebam dar noi ce avem si alea ce au...am fost si pe baricada asta, am fost si pe baricada cand eu mergeam sa beau un suc cu niste prieteni si el era acasa si dormea si ii gasesc masina in Regie...si cand a ajuns langa masina a mutit, si cand eu de Craciun am fost acasa si el a fost la Craiova si a luat-o pe o domnisoara sa petreaca Craciunul cu ea...chiar si revelionul, de un paste cand dupa ce a facut dragoste cu mine a plecat la alta...si exemplele pot continua..da, stiu cum e! dar repet: Ceva era putred in Danemarca! Cat despre perioada petrecuta in anul 2009 nu regret nici macar o secunda!!!!! Au fost cele mai frumoase luni din viata mea! Nu imi e rusine sa spun ca am iubit un om!
ce usor este sa judeci pe altul...unul dintre comentarii chiar m-a amuzat sincer...nu stiu de ce am impresia ca sunt cea mai mica de pe aici...dar printe cele mai constiente ca niciodata sa nu spui niciodata...orice este posibil pe aceasta lume...iar cei care nu au inselat niciodata nu cred ca sunt prea multi pe aceasta lume...unii care nu au inselat nu au facut-o fie din cauza faptului ca nu au avut curaj(desi de foarte multe ori s-au gandit la alte persoane)..iar genul acesta de oameni pentru mine sunt cei care se inseala si inseala cel mai tare...sau cealata categorie(din care fac parte putine persoane) care au avut norocul sa isi gaseasca persoana potrivita, cea fara de care nu poate respira,inainte sa ajunga in situatia in care intalneste o persoana cu care are o relatie care devine mai mult monotona si din obisnuinta.Cu toate ca de cele mai multe ori si eu am spus ca decat sa insel pe cineva mai bine ma despart de persoana respectiva si apoi pe urma imi fac de cap, uite ca la un moment dat am facut-o si eu pentru ca pur si simplu m-am gandit ca am o singura viata si uneori mai trebuie sa traiesc si dupa cum simtsi traiesc momentul pe care altadata poate nu voi mai avea ocazia sa-l intalnesc, nu dupa cum imi indica ratiunea...asa ca domnilor respectiv doamnelor sa nu ne mai dam dupa degete , pana la urma oricine poate ajunge in situatia de amant/amanta sau inselat/inselata...nu neaparat curiozitatea, de cele mai multe ori instinctul si sentimentul dintr-un anumit moment pot fi mai presus decat ratiunea...si sa fim seriosi daca ar trebui mereu sa ne ghidam dupa cum ar fi moral si rational nu ar mai trebui nici sa mintim nici sa ne ascundem nici sa pretindem de la altii , si nici sa ne dam seama de ceea ce ne dorim de fapt...ar trebui sa fim oameni la indigo si atunci ar rezulta o lume monotona si fara nici un sens...
Putine reprezentante ale sexului frumosar recunoaste ceea ce tu o faci aici! Da, suntem multi barbati care inselam, inselam pentru ca mereu ce vedem in oras este de zeci de ori mai bun cu ce aveam acasa(este doar o iluzia si o gandire masculina), inselam pentru ca tentatia este mare, pentru ca este incitant si excitant! Am inselat si eu dar nu cu implicare de sentimente si spuneam ca nu voi insela decat trupeste, insa a venit ziua cand am intalnit-o pe ea si totul s-a schimbat de la prioritati la nesimtirea mea fata de persoana cu care de 4 ani de zile imparteam aceeasi casa ca si iubiti. Am renuntat la tot pentru ea, am spus ca niciodata nu o voi insela dar normal ca am mai facut-o! Este prima data cand recunosc ca noua ne sta in fire sa inselam sau poate asa cum diana mai sus..nu am gasit inca persoana care sa ma faca sa devin orb la ceea ce vad in jurul meu!
Referitor la ceea ce recunosti tu, ca ai fost pe ambele baricade si stii cum e in ambele posturi stiu exact la ce te referi pentru ca de multe ori vorbeam despre asta cu tine si nu o data m-ai sunat in miez de noapte sa imi spui ca nu mai rezisti! Sper din suflet ca cei care citesc sa nu se foloseasca de asta pentru a-si schimba parerea despre tine! Pentru mine esti aceeasi Shumi care are principii!
@Iulia Antonia curajul si nebunia nu prea imi lipsesc. Am avut cuarj sa las totul in spate pentru a incepe o noua viata intr-o tara despre care nu stiam mare lucru cu un om despre care nu stiam mare lucru (aici e mai mult nebunie, recunosc)..deci curajul nu imi lipseste ..dar totusi mi-a trebuit ceva timp sa recunosc acest lucru....
@Diana nu esti cea mai mica:) si la fel gandesc si eu:) nu exista persoana care sa nu fi inselat macar o singura data!
@Cristi: stii ca apreciez ceea ce ai declarat aici, stii ca te-am irosit cine esti;))) si da...principiile si coloana vertebrala inca imi sunt acolo,cu tot cu regrete si semnele de intrebare aferente!
O iubita... las-o usor cu faza ca ''ti-ar fi rusine'' vrei sa spui ca tu niciodata nu ai inselat??? toti au facut asta... barbati,femei, mai mult sau mai putini.... Ea avut curaj sa marturiseasca ok??? greseala recunoscuta e pe jumatate iertata... mai rau e de alea ce tac si fac.. cat despre ce a facut.. eu cred ca e problema ei si o priveste pe ea... E tare usor sa aruncam intr-un om cu pierte fara sa intelegem despre ce este vorba..... Eu o admir ca a avut curajul asta..:)) si-o merita si barbatii astia.. ce numai ei sa o faca?? Imi pare rau... si femeile au dreptul asta..in egala masura.. suntem in secolul 21.. daca barbatii joaca murdar noi dc nu am face-o??? LoLz... iar persoanele sincere in ziua de azi sunt pe cale de disparitie......;)Iar Simona e o curajoasa... ceea ce a facut o priveste pe ea si e strict problema ei...cui nu-i comvine sa taca..simplu ca ''bunza ziua''
De cele mai multe ori mi-ai dat sfaturi pe care le-am urmat fara sa ma indoiesc o secunda ca nu ai avea dreptate! Prin acest post nu imi schimb parerea despre tine; apreciez foarte mult curajul ca ai recunoscut! Sunt mult mai multe persoane care nu o fac, iau secretul cu ele in mormant si toata lumea le consideras finte! Tu recunosti ca nu esti sfanta, ca ai defecte dar prietenii apropiati iti cunosc si calitatile, si ai suficiente, cree-ma! P.
Nu stiu de ce sunt unele persoane atat de ehemente in blama pe cineva care iubeste. Sa arunce primul piatra cel care nu a intalnit pe cineva (in afara de persoana de acasa), cineva care sa ii aduca la viata simturile de mult adormite, cineva care te faca sa simti ca traiesti, cineva care prin simpla prezenta iti deschide ochii cu privire la lumea in care traim, o lume in care nu totul este gri, cenusiu si plumburiu, o lume in care nu toti oamenii au interese ascunse. Cineva spune de persoana care sta acasa si asteapta. Crede cineva ca acea persoana nu a gresit intr-un fel sau altul??? poate nu a inselat, dar comportamentul ... a dus la racirea relatiei si la disparitia pasiunii. Chiar si efemere.. momentele vor ramane toata viata. era o zicala : "Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata… dar in cautarea ei, merita sa alergi toata viata" ... chiar si pret de o vara..
Sa fii oare tu?....As pune ramasag pe un medalion cu delfini ca tu esti!:)
cunoastem cu totii sentimentele de vinovatie. Greselile. Teama de a nu fi descoperiti. Regretul de a fi inselat.
Din pacate, trecutul e imposibil de intors de la groapa. Ceea ce mi se pare relevant este sa invatam ceva din istorie. Din istoria noastra,a fiecaruia. Si sa folosim greselile pe care le facem, voit sau nu, in a construi un altfel de om. Ai nevoie de timp, de varsta, de experienta si de multa bunavointa ca sa faci asta.
Daca merita? Raspunde-ti singur: merita sa fii un om mai bun? Astfel incat partenerul tau sa vada in tine pe "the one"? Merita sa investeti timp, si energie, si pasiune, ca sa pui bazele unei relatii ...nu stiu daca perfecte, dar care sa merite? Si sa poti spune ca e tot ce ai dorit de la viata ?
In urma cu foarte multi ani, taica-miu s-a dus la bunica-miu, sa o ceara pe maica-mea de nevasta. Bunica-miu, om simplu, l-a intrebat: "Danut, stii de la ce vine cuvantul casnicie?". Taica-miu a zis ca nu. "Vine de la a te cazni", i-a replicat bunica-miu.
Si jur ca avea dreptate. A fi un cuplu pare derizoriu de simplu. Insa... insa esecurile pe care le vedem peste tot in jurul nostru arata ca nu e deloc simplu.
Pentru a fi 2, trebuiesc multe: compromis, renuntarea la o particica din tine, astfel incat sa creezi o suprafata care sa se "lipeasca" de suprafata pe care cel de langa tine a creat-o prin renuntarea la o particica din el. Bunavointa. Infranarea in fata tentatiilor care apar, fie tu barbat sau femeie. Sa gandesti ca "noi", nu ca "eu". Sa stii sa menajezi. Sa stii sa te gandesti day and night la celalalt. Nu ca la un alt om, ci ca la alta fata a ta. Sa cultivi increderea. Sa nu iti fie frica de el si, ca urmare, SA NU MINTI. Nu minti. Minciuna omoara totul. Increderea, zambetul, tandretea. Tot.
Si, in sfarsit, a fi 2 presupune munca. Presupune sa muncesti in a-l cunoaste pe cel de langa tine. Chimia e importanta. Dar nu e definitorie. Chimia e baza. Fundatia. Dar presupun ca nu vrei sa stai in subsol, nu? Munceste. Invata. Cunoaste-l. Invata-l sa te cunoasca. Invata-l sa te invete, la randul lui. Un cuplu nu e ceva static. E ceva viu. Curge. Are vartejuri. Zone calme. Furtuni. Si o adancime mare, cu cotloane insondabile, pe care, probabil, nu vei ajunge niciodata sa le cunoasti in intregime. Asta nu inseamna, insa, ca ai scuza sa nu faci tot ce poti ca sa le cunosti.
Pune mana, naibii, si treci la munca ! Daca merita ? Asta va trebui sa iti raspunzi singur. Pentru tine merita ?
Pentr mine...dupa ce am muncit, am esuat, am gresit, am inselat si am mintit, am invatat ceva din asta, am gresit iar, iar am corectat, iar am crescut, iata ca pot da raspunsul :
da. Punct.
MIrcea, si eu am invatat ceva din asta! Stii destul de bine dedesupturile relatiei in care eu am fost cea care am inselat....nu a meritat sa insel, Doamne..chiar nu a meritat, dar placerea si sentimentul ala de a te ascunde a facut sa merite, atunci!
Trimiteți un comentariu