Bursa de Oameni

Azi dimineata postasem pe facebook ceva legat de pierderile suferite de toti la Bursa de Oameni! Nu vreau sa vad acum daca am fost un broker extraordinar, nu vreau sa ma apuc de grafice , pierderi, urcusuri si coborasuri ca nu as termina prea curand, credeti-ma! Pe poarta principala a Bursei de Oameni, gasibila la adresa sulfetului meu au intrat foarte multe persoane, multe mai sunt aici inca ( da, au contract pe perioada nedeterminata) iar unele au migrat spre un loc mai bun ( sau mai putin bun), spre urechi mai ascutite decat ale mele, spre vorbe mai blande decat ale mele. Pierderi mari, cutii de amintiri incarcate si sigilate, rauri pe obraji si intrebari nenumarate...dar fiecare e liber sa fie propriul arbitru...asa ca...nu-i bai ( este, dar incerc sa nu ma gandesc prea mult)
Plecata din Romania mi-am lasat prietenii in tara, am plans si am urlat dupa ei, le-am reprosat ca nu ma iubesc in momentele mele grele in care ei imi spuneau sa ma intorc acasa si eu , ca Toma Necredinciosul, le spuneam ca eu in Romania nu mai vin decat in calitate de turist! Au fost zile cand umblam pe strazile Dublinului si in fiecare om care trecea pe langa mine avea parca o trasatura a unui prieten drag...Azi insa pot spune ca am prieteni si in Dublin, am in Bursa de Oameni multe chipuri noi si fete, multe persoane dragi care chiar daca nu le cunosc de ani, de luni de zile...le simt aproape de sablonul sufletului meu...Altfel nu poti sa razi si sa plangi in aceeasi bucatarie frumoasa, nu poti sa realizezi ca ai stat la ei ore si tie ti s-au parut cateva minute... Sunt o norocoasa, dragii mei! Dar imi place norocul asta! Azi m-am intors de la macelarie si am fost atat de fericita ca pe drum mi-am fluturat sufletul si zambetul si la vocea destinatarilor sentimentelor mele am mai adaugat o familie, la Bursa mea de Oameni!