Iar ploua

si gandurile mele sunt imprastiate....mi-am dat seama ca cel mai crunt este nu sa dezamagesti pe cei din jur...cel mai crunt este sa te dezamagesti pe tine insuti...sa iti dai seama ca esti precum un aliment perisabil...si Doamne, ce mai ploaie si furtuna e afara, copacii au ramas goi, frunzele aramii, intr-o ultima suflare, au parasit trunchiul casa...uite de aia spun eu ca octombrie este trist....uite de aia am spus eu ca in octombrie lumea hiberneaza..si uite asa, in primul meu octombrie din Dublin, am mai invatat ceva! Nu va spun ce...si nu o fac din lipsa de demnitate..o fac pentru ca de cele mai multe ori lucrurile nerostite valoreaza mai mult in sufletul celui care le pastreaza!
Pentru mine octombrie nu a adus niciodata ceva bun, mereu a fost sub auspiciile lucrurilor rele...mereu octombrie m-a facut sa spun gata, stop, sa sarim peste aceasta luna....imi place doar ultima zi ..cand este ziua cuiva foarte drag mie, unchiului meu...In rest doar covoare de frunze, contradictii langa o linie de tren, banca pe marginea drumului luata ca scop precis de a pune capat socotelilor....spitale si deziluzii....m-as fi mirat ca acest octombrie sa fie altfel...nici macar kilometrii distanta de Romania nu reusesc sa alunge blestemul....
Totusi, cumulat peste toate, in luna asta am cunoscut oameni frumosi, oameni pe care ii iubesc, mi-au dat sentimente si emotii uitate de luni de zile...unele senzatii chiar de ani si pentru asta le multumesc...
Dar si anul acesta octombrie a ramas repetent...si anul asta octombrie nu mi-a demonstrat ca merita....ceva! Mi-ar placea sa imi trec corijenta ....dar din pacate nu am invatat sufiecient de bine! Si cand ma gandesc ca la scoala luam premii si diplome....AMINTIRI!!! La urma urmei asta suntem si noi pentru cei de maine...