miercuri, 10 februarie 2010

Alo, nu, nu e Marius!

Mergi pe strada si gasesti un telefon...te apleci, il ridici si ai urmatoaree variante:
  1. Il iei, te uiti in stanga si dreapta , scoti cartela si te-ai facut cu un telefon;
  2. Il iei, verifici daca are credit/abonament, suni pana la epuizare si apoi daca nu a fost inchis ii scoti sim-ul;
  3. Il iei, te uiti la ultima persoana apelata sau la cineav trecut cu mama, tata, acasa si suni.
Eu astazi am ales varianta 3 si multumirea a fost imensa cand omul a venit sa isi ia telefonul si nu mai contenea sa imi multumeasca, sa imi spuna ca nu ii vine sa creada, ca nu e posibil sa mai existe oameni cu buna credinta....

Voi ce ati fi facut? Dar sincer!

Stiu ce inseamna sa pierzi telefonul...si nu mi-a parut niciodata rau dupa telefon cat am regretat pierderea contactelor....

P.S. telefonul era un Nokia 6500 Classic

2 comentarii:

valentina spunea...

Eu nu mi-as dori sa gasesc un telefon...poate daca l-as vedea nici nu l-as ridica...l-as lasa tot acolo.
Dar daca totusi m-as hotari si l-as luat , as suna la un numar din agenda care mi se pare ca ar avea legatura cu persoana care ar pierde telefonul si l-as imapoia. As face acest lucru nu fiindca m-as gandi la cel/cea care l-a pierdut ci pentru ca nu -mi place sa am ceva ce nu imi apartine de drept. E ca si cum nu m-as simti bine.
Asa ca te felicit pentru alegerea facuta!

Simona spunea...

Bun Valentina! Felicitari!
Se vede ca suntem verisoare!
Pai daca il lasi acolo, exista sansa sa il gaseasca cineva care va alege prima varianta :)
Pupici