Durere

...o simt acolo, in interior si doare, a naibii durere..auzi la ea, sa ma doara!
Incerc sa ii dau un Ketorol, ca mai am cateva din tara, dar ma sfideaza pe fata si atat, o mai pacalesc cu cate un oftat si o minciuna ca nu imi pasa si parca, parca putin uita sa ma doara! Am incercat sa o vand, sa o sterg, asa cum stergi unele lucruri nefolositoare de prin calculator, cum arunci o haina care nu iti mai place dar eu o dau afara pe usa si ea intra pe urechi, o dau afara pe geam intra prin suflet. Am spus ca ii iau haine noi, ca ii cumpar si un cremsnit ( am gasit o cofetarie cu produse romanesti..yammy yammy) dar nimic; exact ca un copil pe moment pare ca trece dar apare la locul stiut cu aceeasi intensitate sau mai puternica uneori. Am spus ca o donez, ca fac o fapta buna si o las pe o banca in parc, mi-a spus ca nu vrea, ea va fi cu mine acolo toata viata si ca chiar daca o sa uit prin aeroporturi, prin bagaje, prin camere de hotel, masini, valuri de mare sau fosnet de frunze ea mereu ma va gasi si ma va durea! nu e culmea? cum sa o scot de acolo? sa o pacalesc sa plece? Din cauza ei de ceva ani nimic nu imi place, nimic nu ma multumeste, nimic nu mai e cum era..din cauza ei intorc spatele si plec pentru ca asa e mai comod, e mai comod sa spun nu vreau decat sa recunosc ca am o durere in suflet si nu pot scapa de ea..
De cand s-a instalat la mine, fara sa ma intrebe, nimic nu mai aduce bucurie in sufletul meu, nimic nu imi mai lumineaza gandurile si dorintele, merg precum Bator si cand nu mai pot nu o astept pe Fefeleaga sa ma incurajeze..o iau eu pe drumul meu ascuns cu frunze, pe cararea pe care doar eu o batatoresc si imi spun: Asa a fost sa fie! Ridic fruntea, iau durerea de mana si ii promit prietenie....ceea ce nu stie ea este ca vreau sa rup aceasta prietenie cu ea, vreau sa o impachetez si sa o trimit niciunde, vreau sa o uit....