Saturatie

Nu inteleg oamenii care spun diferite lucruri, diferitor persoane si in mod diferit....Da, e adevarat ca perioada mea nu e tocmai una buna acum, ca mi-e dor de tara, mi-e dor de locurile mele dragi, de oamenii mei dragi dar asta nu inseamna si ca am innebunit..
Da, e drept ca mi-e ciuda pe mine uneori ca nu pot sa ma descarc de tot ce ma macina pe interior dar nu o fac din bun simt si jena uneori, nu arunc cuvinte si nu lovesc in oamenii de langa mine nici la nervi si nici cand sunt suparata, nu acuz si nu pun cuvinte in gura altora, nu discut despre vietile altora decat cu cei pe care ii consideram prieteni foarte buni si atat...
Am avut o perioada destul de tampita si grea spre sfarsitul lunii martie si ma asteptam da cei care imi sunt prieteni sa faca ceva, sa dea un semn, sa ma sune...dar nu s-a intamplat asta...fiecare isi vedea de viata lui si asa mai departe..atunci am simtit singuratea si mai ales am simtit prietenia unor oameni care chiar daca nu i-am vazut in viata mea mi-au fost alaturi cu vorbe bune, cu sustinere si cu incurajari..oameni care nu ma stiau cum sunt si ce fel de gandire am....Le multumesc pe aceasta cale si pe unii care ii voi intalni in toamna o sa ii imbratisez tare tare!
Nu spun ca e bine nici cum fac eu..daca se taie cineva la un deget(metaforic vorbind) fac o intreaga tragedie si ma dau peste cap sa fac orice..sa aduc pansament cu rivanol, sa fiu sigura ca degetul nu va fi afectat, insist sa se mearga la un medic, sun in fiecare zi sa vad ce si cum e persoana respectiva... intreb daca are nevoie de ceva si altele; poate modul meu de a-mi aborda prietenii nu e bun dar nici cel in care nu te interesezi, cel in care nu dai macar un mesaj sa intrebi cum sunt ...nu mai spun de sunat..cu toate ca in alta situatie se suna si se vorbea minute in sir la telefon....in fine..cert e ca azi m-am rasculat impotriva mea si a gandurilor mele: de ce mie imi pasa de toata lumea si nu invat si eu ca ar fi bine sa ma pun eu pe primul loc, sa invat sa fiu egoista asa cum si altii imi arata ca pot..asa cum si pentru altii pe primul loc sunt ei si atat. Ma doare ca iau hotararea asta dar este cea mai buna decizie pe care o pot lua si mai ales o sa incep sa imi vad de oamenii din jurul meu carora cu adevarat le pasa...m-am saturat sa ma agit, a intreb, sa ascult si sa spun lasa, va fi bine si cand am eu nevoie ....parca am disparut pe alta planeta si sunt bagata in seama doar cand imi revin...
Nu vreau sa supar pe nimeni cu postul asta, doar ca mi se pare ca, pentru a nu stiu cata oara, iar mi s-a demonstrat ca cine a spus ca prieteniile la distanta nu tin a avut dreptate.....e greu pentru mine, e foarte greu deoarece ma simt singura, fara nimeni caruia sa ii pese cu adevarat de mine si nu de alte probleme care implica alti oameni, de cum ma simt eu in interiorul meu, daca pot dormi noptile, daca pot sa manac sau daca pot sa mai zambesc...oricum lucrurile astea nu au contat pentru unii..bine ca pentru mine a contat la ei si daca li se misca un fir de par....dar asta este un defect sau o calitate nici nu stiu sa o cataloghez: iubesc oamenii si nu pot trai fara ei!
Nu cersesc mila aici si nici nu vreau sa fiu sunata din 5 in 5 minute sa fiu intrebata cum sunt dar macar sa gasesc cate email sau sa primesc cate un mesaj pe numarul de Romania( ca nu costa decat 5 centi).....dar oare ce nevoie am eu de asa ceva, nu? Simona a fost, este si va fi mereu puternica si va reusi , singura, asa cum a reusit mereu......