vineri, 17 septembrie 2010

bilet spre next level

...Ochii aceea ii idolatrizam si zambetul il iubeam..era zambetul langa care ma trezeam in unele dimineti de week-end ...glasul ma incalzea si ma energiza mereu...ieri..ieri nu mi-a inspirat nimic nici chipul tau uimit ca ma vezi, nici zambetul tau si dintii tai ai naibii de albi, nici parul pe care imi placea la nebunie sa ti-l ciufulesc. Nici un muschi nu s-a incordat, nimic in suflet nu m-a intepat..ma uitam la tine asa cum  te uiti la o cunostinta veche, pe care nu ai mai vazut-o de multa vreme...dar nici macar sa te imbratisez nu am avut pornirea..cand m-ai imbratisat eram atat de curioasa cum reactionez...dar nimic..asteptam sa iti iei bratele din jurul meu, sa imi spui banalul ce faci, eu sa iti spun banalul bine si sa rostesc o scuza si sa plec...dar ma uitam la tine...mi-ai dat drumul din brate si ma priveai...pantofi, pantalon, camasa, ochi, par, par, ochi, camasa, pantalon, pantofi...parca faceai un traseu de karting....
Daca imi puneam intrebari candva oare cum as reactiona la revederea cu tine acum stiu sigur ca imi esti indiferent! Si ma bucur!

Niciun comentariu:

Când îți înveți lecția,

 SIMONA,  NU MAI ÎNCERCI SĂ FII OM CU CINE NU MERITĂ! NU MAI SPERI CA OAMENII SE SCHIMBĂ! NU TE AȘTEPȚI CA TOȚI SĂ GÂNDEASCĂ ASEMENI ȚIE! NU...