Suflet pustiit

Ce faci cand simti ca nu iti gasesti locul, cand simti ca totul parca e impotriva ta, cand te gandesti la trecut si spui "ce frumos a fost atunci". Incerci sa uiti lucrurile care te lovesc, incerci sa uiti oamenii care te-au lovit, sa iti amintesti oamenii care te-au ajutat si ai vrea sa ai puterea sa le intorci ajutorul, sa le fii alaturi si sa le dai din optimismul care il aveai candva interminabil.
 Ce faci cand inima inca iti da ghionturi doar daca ii auzi numele..sau se prezinta cineva cu numele lui si totusi iti spui: a trecut...dar ceva acolo in interior iti spune ca e in aceeasi masura acolo si nu poti sa stergi...cand iti vine in miez de nopate sa il suni plangand si sa ii spui" De ce te mai iubesc?"...." De ce nu a existat timpul propice pentru noi?"....
 Ce faci cand suni vocea care ai auzit-o din primii ani de viata si primesti un raspuns rece, departat ca si cum ai vorbi pentru un interviu cu cineva...incerci sa gasesti explicatii si sa ii cauti scuze..asta am facut 20 de ani... Simti ca nu mai ai vlaga in tine, simti ca nu mai poti sa mergi mai departe pentru ca nimeni nu e langa tine...pentru ca te simti asa, dintr-o vorba aruncata...despre ceva ce nu trebuia sa stii..si ti se naruie tot: copilarie, ideea de familie, ideea de iubire de copil....copilarie frumoasa, adolescenta razvratita....Simti ca oricat ai lucra la arborele genealogic esti singur..parca provii de niciunde si te indrepti spre nicaieri...
Ce faci cand iti aduci aminte ca ai oameni carora le-ai gresit, oameni pe care AI VRUT sa ii uiti si totusi te urmaresc in somn..ii visezi.si primul impuls care il ai dimineata iti vine sa ii suni si sa ii intrebi daca sunt bine...daca vor sa iesiti la o vorba in parc...
Ce faci cand oamenii care sunt langa tine si te ajuta neconditionat te roaga sa zambesti, sa fii optimista si nu reusesti...nu poti...privirea ti se incetoseaza si incerci sa iti opresti lacrimile, iti tragi ochelarii de soare pe nas si tragi un zambet de ala fals si le spui: va fi bine...vorbe pe care nici tu nu le mai crezi, vorbe pe care deja le spui ca un robot sau ca o caseta pusa intr-un vechi casetofon cu casti si e agatata caseta....Cum sa le explici ce e in sufletul tau cand nici tu nu stii? cum sa incerci sa fii optimista? cum sa incerci sa spui: da, stiu ca va fi bine cand in strafundul sufletului tau nu iti mai vezi rostul nicaieri, niciunde...
Ce faci cand poti vorbi de trecut, de prezent dar nu poti sa rostesti nici macar maine...ce faci cand simti ca nu mai ai un rost...cand simti ca le duci pe toate?....
 Eu...eu incerc sa ascult Alifantis.... si sa imi las gandurile inchise intr-un ungher...sa uit de mine pentru cateva minute, secunde, luni, ore.....