sâmbătă, 27 martie 2010

Simt patriotic

  Nu ma pot lauda ca ma caracterizeaza patriotismul. Imi iubesc tara dar nu mi-as da viata pentru ea! Am avut nenumarate ocazii sa plec si sa incerc sa imi schitez viata si apoi sa o fac palpabila pe alte meleaguri dar mereu am ales doar calitatea de turist...si multumesc lui Dumnezeu am vazut destule locuri si m-am bucurat de privelisti de vis, de oameni deosebiti, de locuri unde am iubit, am ras, am plans...dar acum...acum ma pregatesc sa fac acest pas si sa plec...sa trag de mine sa nu ma mai gandesc ce las in urma...

  Incoltise de ceva vreme aceasta idee in mintea mea, imi imaginam cum va fi, ce o sa fac si cat de fericita o sa fiu dar acum, cand  practic este o certitudine...ma simt mica, m-as ascunde sub masa din bucatarie la bunica, unde ma ascundeam cand eram copil, si as plange..as plange de ciuda ca in tara asta este atat de greu sa reusesti daca nu ai "relatii", daca nu dai un ban sau nu faci anumite compromisuri. Nu generalizez...este un lucru care il vad si il aud..si eu m-am folosit de relatii, si eu am dat 200 de marci ca sa iau primul meu post in invatamnt, ca asa era atunci....Ce daca ai facut un liceu cu profilul respectiv si esti calificata? Daca venea la inspectorul scolar cineva necalificat profesional avea in buzunar certitudinea calificarii...cateva luni bune am cautat job...am fost la zeci de interviuri si am avut sperante la unele, la unele am fost refuzata, la unele am spus eu nu. Am incercat ceva inovativ pentru Romania dar inca mai avem conceptia ca " mie nu imi trebuie felul asta de reclama", " eu am domnule clientii mei care vin aici an de an si ma recomanda, de ce sa platesc eu atat?" Degeaba le spuneai ca dezvolti turismul international, ca pensiunea/hotelul/motelul lor va aparea pe un site international....Degeaba prezinti Romania cat e de frumoasa daca atunci cand vin din tarile lor, turistii straini, sunt avertizati ca la noi se fura si din buzunare, si la nota de plata, si la soferul de taxi care asculta manele....
 Asa ca..am decis sa plec...Nu ma tine nimic aici...nu am familie, nu am copii...am prieteni si da, datorita lor imi va fi cel mai greu sa plec! Stiu, stiu ca exista internet, ca exista telefoane, webcamuri, Skype si YM..dar tot o sa imi lipseasca...multi dintre ei imi spun sa plec, sa ma gandesc la mine...unii imi spun asta si printre cuvintele astea le simt tristetea ca e posibil sa ne vedem o singura data pe an..sau poate cine stie cand..Imi curg ;lacrimile pe obraz si ma gandesc de ce trebuie sa pleci si sa iti doresti asta....eu visam ca imi voi creste copii in tara asta, ca voi alerga prin Cismigiu dupa ei ...dar se pare ca o sa o pot face sporadic, cand o sa vin sa imi vad prietenii....
 Am decis sa plec...si am tot spus mereu ca nu, nu o voi face, nu pot lasa totul aici si sa plec..dar apoi cineva m-a trezit: " Ai plecat din Bacau cu cateva haine si dorinta de a reusi, ce te impiedica acum sa o faci iar? Stii ca indiferent ce se intampla ne gasesti aici, nu te acomodezi, revii aici, noi tot aici ramanem!"
 Nu stiu, imi simt inima mica si zgariata...aici, in tara asta am trait, aici in tara asta am zambit, am iubit, am suferit, am daruit momente placute si am primit clipe nebune dar acum ma pregatesc de alt drum...de alti oameni...o sa  visez si eu, ca altii, la bunatatile de acasa..o sa sun si eu si o sa simt in glasul celor dragi dorul...o sa imi numar zilele, lunile pana cand o sa vin acasa sa va vad pe voi, sa merg la mormantul oamenilor dragi..dar in viata tebuie sa iei si decizii grele...trebuie sa te gandesti si la tine...si eu vreau sa imi implinesc visele mele proprii...asa ca am decis: Voi pleca!

SI totusi daca nu e patriotism..atunci ce ma face sa ma gandesc: nicaieri nu va fi ca in tara mea?

8 comentarii:

Anonim spunea...

Plecarea ta ma loveste!Nu credeam ca vei lua decizia asta!Speram mereu ca intr-o zi o sa ne vedem la un suc si vom uita....Mi-am ascuns mereu sentimentele, convins fiind ca orice as face nu voi putea fi iertat. Mi-am ascuns cuvintele si ma ascundeam si de tine pentru ca nu puteam sa iti vorbesc.
Te iubesc si asa va fi mereu!

Simona spunea...

Aceste cuvinte m-ar fi facut sa mut Polul Nord la Ecuador cu ceva vreme in urma, dar este tarziu. Este tarziu pentru noi...mult prea tarziu!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=k-yiEwwwMiY

Simona spunea...

.......uneori e prea tarziu pentru tot, din pacate....si pentru iubiri!
Ieri ramane ieri si azi e azi..maine nu stim ce ne rezerva...
Multumesc!

Danut spunea...

O sa fie bine! Mereu ai fost puternica si ai aratat tuturor ceea ce poti. Vei reusi, asta stiu sigur!
Gooo Shumi...steagul a fost ridicat, nu mai trebuie sa faci ture nebune! Ia-ti monopostul si fugi!

Daniel spunea...

M-am gandit si eu sa plec din tara prin ultimul an de facultate.
Ehehehe, cat a trecut de atunci ;(

Eu n-as fi vrut, dar fiind in IT, majoritatea colegilor se uitau spre Canada, SUA sau Occident.
Am zis ca daca pleaca si sor'mea si cumnatu-meu si prietenii o sa plec si eu, ce sa mai fac singur pe aici.
A plecat primul un prieten care apoi mi-a devenit fin (el coleg cu mine, sotia lui colega cu sotia mea ;).
Canada, Toronto si din ce ne zicea a mai temperat avantul celor care ar fi vrut sa plece.
Apoi a fost sor'mea cu cumnatu-meu in SUA vreo 6 luni la un proiect cu jobul pe care-l aveau atunci.
Faceau AMR-ul asa ca ceilalti s-au potolit de tot.
Pe urma, cand n-am mai avut nevoie de vize, eram prea casatoriti si cu copii sa ne mai gandim la plecat in afara. In afara de vacante.
Poate am fost noi prea "radacinisti" dar asta a fost si nu-mi pare rau.
Nici tie sa nu-ti para, daca te-ai hotarat si simti prin toti porii ca asta vrei sa faci. Daca mai ai dubii, n-as sti ce sa te sfatuiesc.
Bafta, oricare ar fi decizia ta.

Simona spunea...

Multumesc Daniel, e greu avand in vedere ca nimic nu pare sa se lege in tara asta, mi-ar fi placut aici, mi-as fi dorit aici..dar singura solutie este sa plec. Am luat decizia asta si o sa o fac. Inca nu stiu daca pentru totdeauna sau pentru cativa ani...dar sunt constienta ca daca fac pasul asta este posibils a fie pentru totdeauna...