miercuri, 10 martie 2010

Just for YOU!

Mereu ai fost acolo langa mine.Nu exista eveniment in familia mea ca tu sa nu fii prezenta, nu era joc din copilaria mea si tu sa nu fii...ti-ai luat liber cateva luni, cateva luni in care te vedeam si ma uitam la tine cu ochii unui caine abatut care isi vedea prietenul de joaca dar prietenul lui nu il baga in seama......imi aduc aminte ca totul pe tine era alb si erai la mine in curte, parul blond ti-l alinta soarele, erai langa pompa de apa din curtea alor mei..si ma uitam la tine....erai cu cineva de mana si radiai de fericire......apoi incet incet am invatat sa mergem iar, sa ne vorbim, mai timid ce e greu...nici nu mai stiu cum si cine a facut primul pas....stiu ca de atunci mi-am promis sa iti fiu alaturi mereu, sa alerg la tine cand iti este greu, sa te iubesc neconditionat si sa nu astept sa ma iubesti si tu sau sa iti impun... sa las sa curga sentimentele...


Imi aduc aminte prima intalnire cu tine....e ceva vreme de atunci.. stiu ca era iarna si era frig, a doua zi era ziua mea de nume (zi pe care multi o uitau si era profitabil pentru mine), nu stiam cum sa ajung mai repede acasa, cum sa se termine mai repede scoala, bastonasele..azi nu ma mai bat cu Marian sau Catalin, azi nu mai stau sa casc ochii pe la tata pe la primarie azi fug acasa... Mi-a spus mie bunicul ca se duce sa o ia pe Corina si pe "Ursulet". Asta ti-a fost primul nume...ca nu aveam voie sa iti pronuntam numele pana la botez. Erai pe patul din bucatarie, infasurata in alb, cu picioarele strang legate cu bata, ca sa nu fii cracanata. Nu te-am luat in brate ca imi era frica...ma uitam la tine si am apasat pe play pentru intrebari: cand se trezeste?, dar de ce nu poate sa vorbeasca acum? dar o sa mi-o dai acasa sa doarma cu mine? dar de ce trebuie sa astept sa creasca? dar de ce sa am grija de ea? dar cand se poate juca cu mine?...si uite asa ba a nins, ba au inflorit ghioceii din curtea bunicii, au venit berzele din tarile calde si eu ma rugam sa imi aduca si mie o coca asa, ca tine. Acum aveai si nume: Valentina-Elena....si incepusei sa ganguresti, ma recunosteai cand veneam de la scoala si ma aruncam cu sortuletul ala bleumarin si rochita in patratele pe pat si ma uitam la tine..Uneori te mai si trezem...Iarta-ma, Corina!

Ai inceput sa mergi si te luam la mine in vizita si erai mai ceva ca sora mea.....tata a refuzat sa te strige Valentina si iti spunea Tzutzi si iti era tare drag..el de admira si te manca din priviri....si te musca si tu cam fugeai de el din cate imi aduc aminte..mai stiu si ca nu imi puteai spune Simona si ma strigai Moia....si ce ma facea sa ma simt foarte bine si mandra era ca mereu cand plecam spre casa mea plangeai dupa mine, tipai...trebuia sa te mint ca ma duc ba sa fac pipi, ba sa vad ce face Lubita. Pentru ca plangeai ma credeam importanta, insemnam ceva pentru tine si tare mandra eram....

Timpul a trecut si ai inceput sa mergi la scoala si in primul an al tau de Litere am stat cu tine...eram sora ta mai mare. Era atat de bine...mereu langa tine, nu trebuia sa traversez nici o strada sa te vad, nu trebuia sa ma rog de mama sa ma lase sa dorm la bunici ca sa pot sa dorm cu Tzutzi, ca iti preluasem si eu apelativul de la tata.

Am avut pierderi in viata amandoua, am iubit amandoua, am ascuns, am fugit...si uite asa anul asta se fac 23 de ani de cand te cunosc...Dar au fost 23 de ani in care ti-am ascuns unele lucruri..si aseara m-am confesat...ti-am spus tot...incercam sa nu plang si sa fiu puternica ca deh, nu trebuia sa ma vezi plangand, eu ar trebui sa fiu mereu acolo puternica pentru tine, sa arat ca sunt puternica si tare dar aseara nu am putut..aseara ti-am deschis multe unghere intunecate din sufletul meu la care nu au avut acces multe persoane, o parte care nu o vroiam scoasa afara si spusa oamenilor din jur...pentru ca vreau oamenii sa ma vada vesela, pentru ca oamenii sa nu caute sub rasul meu colorat....pentru ca asa vreau sa fiu, sa caut si sa tin undeva acolo crampeie de fericire....

Sper sa pot sa fiu mereu langa tine, sa imi spui mereu cum iti este si eu sa iti spun tie, sa ne amintim, ca azi noapte, de bunicii nostri dragi, de lucruri frumoase si lucruri triste, de pierderile suferite, de oamenii dragi noua si aproape de sufletele astea! Imi doresc sa am putere sa te ajut si sa iti inteleg starile mai bine, sa nu mai incerc sa te influentez asa cum am incercat pana acum si sa te las sa iei deciziile tu, pentru tine si sa ma rog sa fie cele bune....

Iti multumesc ca existi, Tzutzi! Stii ca te iubesc si ca mereu vei fi sora care nu am avut-o niciodata!

P.S. Iote ca am scris si despre tine:)

Un comentariu:

valentina spunea...

Ete na ca in sfarsit ai scris si despre mine...de cand te tot bat la cap:)...Iti multumesc frumos pentru cuvintele frumoase si stii ca daca ai nevoie de ceva sunt aici langa tine, chiar daca uneori poate nu arat ca de cateva saptamani nici eu nu mai stiu pe ce cale sa o apuc...si stii ca si eu tin mult de tot la tine!Asa ca, capul sus, fii tare, si nu uita ca viata are si momentele ei frumoase, doar ca uneori trebuie sa avem rabdare si sa nu cedam, pentru ca in final sa putem descoperi si soarele de pe strada noastra!