Eu fara mine!

E frig. Sunt atat de multe lucruri ce nu au fost rostite, atatea priviri azvarlite printr-un geam spart...si totusi, astazi focul inca arde si mistuie tot ce nu demult...a fost un vis!
Rascolita de atatea ganduri puerile, dar pline de farmec, amagita de vorbe calde, dar lipsite de inteles...azi... nu ma recunosc! Eu.. Tu... El...Ea...Ei.. suntem Noi...fara capricii, fara sperante si nevoi. Zburam in visare si traim un cosmar. Suflarea uda ne inunda lacrimile uscate din imensul desert al singuratatii!Ce caut Eu in viata mea? Cine m-a nascut...daca Eu nu exist? Cine ma face sa zambesc daca Eu nu am buze? Cine ma face sa plang daca Eu nu am ochi? Nu aud...nu simt...nu mor... sunt un viu ars in asteptare, sunt calaul propriei existente! Sunt suspin... si oftat... Ma complic in explicatii irosite in framantatul degetelor...Sunt o calauza a Disperarii...naufragiez pe aceasta Mare a Despartirilor si mor...in fiecare zi. Ma sting...ma topesc...in uitare. Vreau un inceput din tot acest sfarsit. Astept o raza de speranta si un cer senin.

Cuvinte fara sens...scrise in haos...si negre... si triste... si reci...e Infern si nu ma pot trezi...
Savoarea acestor litere ma satisfac deplin!

Clipa se transforma...ma mint ca exist dar realizez ca Eu... este singura piesa lipsa din acest decor al tacerii.
Am murit in asteptare...
Cer mila si tanjesc dupa un "Hello" ...alunec usor pe valuri...plutesc intr-un Abis continuu...
Nu mai pot evada din acest sicriu al neintelegerii si al singuratatii!Aud sirenele cantand cu jale, sunt oameni acolo pe tarm. Se joaca in nisipul ud si cald. Sunt fericiti! Privesc in larg...caci nor negru se apropie de ei...si fug... dar eu raman nemicata... si e trist.E noapte si e pustiu! Mi-e frig si ma invelesc cu mine...levitez continuu...marea se agita...valurile involburate se aduna intr-un cerc armonios...m-au inconjurat...sunt prizoniera. Inalt, sus...aproape de cer... e alb... valurile s-au risipit! Ma ascund printre ele... m-au fermecat cu grija lor dar ma inspaimanta gandul ca si ele ma vor parasi....Vreau langa oameni! Vreau sa ies de aici si sa rup tacerea! ...Dar sunt singura...Pamantul e mort! Nu sunt stele si nici luna...negura e apasatoare si aud ... sunet grav...de clopot ...

Cortegiul parca imi canta o oda de Adio....Locul meu nu e aici...Mi-e cald...simt ca odata cu valurile s-au spulberat ...dorintele si clipele! Timpul s-a oprit intr-un suras iar clopotul suna...aproape, mai puternic, mai grav...mai apasator...inima mea! Exist? Sunt un viu...mort? Am starnit calvarul din amintiri...Am provocat furtuna dintr-un singur strop de lacrima uscata Impotriva mea sunt toti...si zei si morti si oameni...si EU!

Respir adanc sa pot simti izul sarat al marii...parca imi vorbeste in soapte neintelese dar pline de atatea sensuri...am furat o scoica si am deschis-o! Clepsidra a inceput sa piarda timpul...valurile s-au rupt si totul s-a inseninat brusc!

Mintea imi joaca feste! Ea cu mine...si eu cu ea... ne completam. Eu o ajut sa se simta implinita, ea imi da puterea sa fac ce totdeauna mi-am dorit! Traiesc trecutul prin ea...si ea prin mine...
Am mers...picioarele-mi s-au transformat in radacini miscatoare! Alerg doar in minte...sunt fara mine aici...incerc sa ma regasesc!
"Mine" s-a ratacit printre lujerele violet...au crescut atat de inalte si dese ...oare am sa-l gasesc vreodata?
...Tigarea s-a stins...neatinsa...scrum pe masa uda de lacrimi...unde ma aflu?
Răspuns: Cert nu aici!