Sa cresti mare!!!

Dimineata de vineri...suna alarma...NUUUU!NUUU!! nu e drept..am dormit doar 40 d minute... de ce ma plang? a fost superb aseara...deci nu am de ce sa ma plang...Fug in bucatarie sa imi fac cafeaua.....bineinteles ca pana sa fac cafeaua ma agitam cu ce sa ma imbrac azi.....am incercat pulloverul negru..nu mergea,,prea trist pentru o zi de vineri, am vrut sa imi iau tricoul cu delfini si apoi m-am razgandit..apar ca un copil razgaiat..in toata agitatia asta a mea am trecut pe langa oglinda de pe hol de cateva ori..wow!?!?!?!...am vazut ceva straniu pe fata mea: un zambet.....si nu era un zambet oarecare..chiar a fost o seara reusita..am ras cu lacrimi, m-am simiti super bine, deci se poate!!! Si mai deunazi m-a intrebat cineva de cand nu am mai zambit si in momentul ala mi-au dat lacrimile si i-am raspuns ca nu stiu...nu puteam sa mint...i-am sus ca ..acum 2 sau 3 ani...de mult..nu mai stiu...azi dimineata aveam zambetul ala pe buze...SIMONAAAAAAAAAAAAAAA trezirea e 8.10 trebuie sa pleci...iau telefoanele, rucsacul,ma verific daca am cartela si vad ca am un mesaj..deschid mesajul..era raportul de remitere, abia dimineata ultimul meu mesaj a fost remis!!! Ops..sper sa nu fi trezit pe nimeni din somnul dulce;) ..Hai..gata cu visarea.....imbraca-te Simona si fugi la munca!!!! Ai sa intarzii..Cobor la metrou....agitatie..fiecare cu gandurile lui, care mai de care isi croia alee prin padurea de oameni purtand ceva pe umeri....greutatile cotidiene...Imi spun: azi nu te vei gandi decat ca e vineri, nu ai flori la birou deci la unirea iti vei lua ......ai zi normala de birou si esti happy, vine weekendul..Nu...tristetea iar m-a cuprins..i-am promis mamei ca ma duc la ea..sa o vad...sa vb cu ea....sa pap mancare facuta de ea...Nu am cum sa ma duc..sambata am de lucru...Trebuie sa o fac sa inteleaga....."URMEAZA STATIA PIATA UNIRII" !...ohhh, aici cobor.... ma strecor usor spre usa...un domn cu parul cernit de vreme in fata mea:
- Nu va suparati, coborati la Unirii?
- Nu, va fac loc!
- Multumesc frumos!
- SA CRESTI MARE!
Wow..nu mi-a mai spus nimeni de mult timp cu o voce atat de calda si atat de duioasa sa cresti mare..am zambit..m-a observat...si mi-a spus :
- Ma refer ....e vorba mea..o spun si copiilor mei!
-Credeti-ma.....va multumesc din suflet si nu m-am suparat.....am iesit, ajunsesem la statia Unirii..in coltul ochilor doua buburuze de apa se pregateau sa plece in calatorie pe obrajii mei....de ce plangeam?? Le-am sters inainte sa faca drumul in jos spre barbie, am ridicat barbia din piept si mi-am spus: VREAU SA MAI FIU COPIL O ZI!!!!!!