de la gandurili meli

Azi m-am trezit cu o intrebare in minte: unde mi-a fugit nebunia clipei? Obisnuiam sa fiu altfel, obisnuiam sa iau " viata la misto" si acum se pare ori face ea un misto teribil de mine ori am ajuns eu intr-o stare ciudata. Imi ajunsese la ureche o melodie undeva pe la munte in vara: " Tineretea mi s-a dus cu anii!/ Primavara dulce-a vietii mele" .....si ma gandeam ..primavara vietii mele unde s-a dus? cum? Ce vad cand ma uit in spate? Multi dintre voi probabil ar spune ca pentru varsta mea am ceva realizari de care ar trebui sa fiu mandra..dar daca as vrea sa dau timpul inapoi as face mai multe......sau poate nu as face nimic. A trecut timpul pe langa mine..asta simt azi..as vrea sa sun Adolescenta si sa ii spun ca imi este dor de ea...as vrea sa sun varsta aia de nebunie generala, de la un 23 d ani, cand mi se parea ca orice as face sunt fericita....Mi-e dor de diminetile cand imi luam frumos ghiozdanul si fugeam la scoala, pe drum intrebandu-ma daca ma duc la biliard sau ma duc la ore...iubirile, din adolescenta, se spune ca sunt cele mai frumoase si pline de " zahar" ..eu am inceput-o de atunci cu relatii serioase, la 14 ani intrasem intr-o relatie serioasa, care a tinut pana undeva la 18 ani. Eu nu m-am bucurat de micile nebunii...de flirturile iscate la un bairam, de la varsta aia imi aduc aminte cu placere tabara in care am fost fara el si m-am distrat copios 18 zile, cand am venit acasa tunsa 1 de la un par foarte lung si mutise mama, cand am fugit din tabara sa mergem sa jucam biliard, cand am fost la gratar noaptea si a dat viitura peste noi....Hmm..deci am si eu ceva amintiri din perioada aia, se pare ca Adolescenta mi-a raspuns la telefon..din moment ce imi vin astea in minte. Imi mai aduc aminte etapa botezului=))) cu baietii de la seminar si cu bunicuta mea , Dumnezeu sa o odihneasca, cand nu stia ce sa mai faca doar doar se potoleste nepoata ei ..... Off..tineretea, in continuare, refuza sa imi raspunda...oare chiar nu imi aduc aminte nimic care acum sa ma faca sa zambesc? Poate cateva plimbari prin parc..AHHH!! Gata ! Stiu... sau nu, nu cred ca e corect sa spun asta..sau de ce nu? Sosirea mea in Bucuresti , o facusem pentru cineva anume si eram fericita, Doamne cat de putine stiam eu despre fericire..cat de credula eram crezand ca darunid totul si fara a cere inapoi este idealul in viata, ca asta in seamna a iubi! Iluzii ale varstei de aur......iluzii cu care cred ca ne-am hranit toti la un anumit moment in viata...dar uneori ne oprim si nu mai vrem nimic......la intrebarea ce e iubirea raspundem apatic: o chestie de care nu vreau sa mai aud. Nu incerc sa fac o pledoarie pentru a iubi sau nu....doar ca mi se pare ciudat in ce stadiu s-a ajuns in ziua de azi, cat de usor se rostesc aceste cuvinte, cat de repede se vorbeste despre: aaa..il iubesc pe gigi, o iubesc pe maria , ma vad cu gheorghe, vine elena...
Da, iar m-a apucat nebunia azi...probabil si datorita faptului ca dimineata in metrou ma uitam la un cuplu...nu aveau mult timp impreuna, asta o spun cu certitudine si o intreaba el : si spune iubita..iti plac pastele? ca diseara as vrea sa fac niste paste, ea..nu stiu iubitu` ca diseara ar trebui sa mai trec si eu pe acasa ca am stat mai mult pe la tine..iar el: si ce e rau in asta? doar ne iubim.
Offf..sunt taca paca azi si vreau sa transmit un mesaj.....cui? tuturor: incercati sa luati seva din viata, incercati sa va bucurati de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare, de o plimbare iar lucrurile profunde vin la vremea lor, nu va grabiti, nu alergati..ca nu veti gasi cu siguranta. Lucrurile bune vin cand te astepti mai putin, de aceea sa ai garda pregatita!