Ganduri razlete

Sunt eu cu mine de vorba, in oglinda..si a inceput o cearta crunta!
- Ce vrei tu de la viata?
- Sa zambesc, sa gust din fericire! am raspuns revoltata
- Pai? si ce faci in acest sens?
- Nimic, ma lamentez, ma multumesc cu ceea ce am acum! Dar ce sa fac mai mult? Daca nu mai pot iubi? Daca am uitat sa iubesc?
- Iubirea e ca mersul pe bicicleta, nu ai cum sa uiti! Incearca sa gandesti pozitiv...ia si te bucura de tot ce ai in jurul tau, bucura-te si ca a rasarit soarele, bucura-te ca ai agatat bluza favorita, bucura-te ca te-a sunat un amic!
- Nu pot, ma simt inchisa in mine, simt ca uneori nu pot mai mult, iar singuratatea mi-a devenit atat de dulce! Uneori as vrea acei fiori sa ma indragostesc, sa fiu nebuna, sa alerg, sa rad, sa am lumea mea cu curcubeu, cu multe flori, cu oameni buni si blanzi in jurul meu, cu un umar pe care sa ma pot baza..dar parca as fi politistul bun si politistul rau...imi revin, imi trag doua palme si imi spun ca astea sunt doar plasmuiri ale imaginatiei mele, ca asa ceva nu este posibil, ca asa ceva vad doar in filme. Dar am trait asa ceva candva, am fost in lumea aia......am gustat din ea...pacat ca prea putin timp, pacat ca niciodata mi s-a dat ceva si mi s-a luat inapoi inzecit. Sunt o persoana care dau tot fara a cere inapoi nimic, primesc ce mi se ofera....si uneori am primit indiferenta, uneori am primit sentimente fatarnice...nu mi-a pasat, am mers inainte, sperand ca ceva bun este, acolo, undeva, pentru mine..dar daca nu merit? daca nu mi se acorda acest drept de a avea acel ceva?.......Ma simt in punctul ala mort cand am nevoie de un sufleor.....
Viata e un teatru,
Iar noi, suntem actorii ei!
Dar nu-i ca-n celelalte teatre
Cand iesi pe scena stii ce vrei,
Calcand aici , pe scena vietii,
Jucam un rol neinvatat
Si nici macar nu e sufleorul,
Sa-ti sufle cand te-ai incurcat!

Sper sa mai vad macar un rasarit de soare!