Îmi sunt aripile grele

 

Și ma dor rănile trecutului. De ce este atât de greu să scot bucăți din mine la exterior? De ce am spus da acestui proces? 

Și dacă drumul asta duce spre niciunde? Și mă pierd pe mine? Și nu mai regăsesc nimic din ce am fost, ce am avut sau ce am dorit să fiu? 

Unde mă grăbesc? 

De ce? 

Ce zumzet lăuntric îmi aruncă sângele în vâltoarea puștii și îmi spune hai, scoate armele! Luptă! 

Vreau liniște, vreau timp cu mine și cu David. Vreau să învăț să mergem, în doi, prin tot ce viața asta, frumoasă, are să ne ofere. 

Da, da, știu! Trebuie să trec prin toate focurile terapiei, pentru a putea deveni Simona, cea pe care am desenat-o într-o zi de vară, pe malul Bistriței, într-o zi neagră de 13 august, a anului anul 2006. Dar e al naibii de greu! Și nu vreau să mai plâng...am plâns, în ultimii ani, cât să pun matca unui afluent al Dunării... 

Știu că, într-o zi, într-un răsărit o să văd toată strălucirea soarelui, dar mie încă apusuruile imi vorbesc. 

Încă nu am puterea să mă trezesc să văd un răsărit. 

Nu, nu întreba de ce!

Nu am puterea aia! 

Cum? 

Ce zici?

 Ah, lasă aparențele! Ar fi trebuit să mă cunoști până acum și să știi că toată furtuna asta, din jurul meu, e sistemul  meu de aparare, să nu mă vadă lumea, că de fapt nu sunt bine! 

    Ah, nu! Stai! Sunt sănătoasă, sunt fericită, David e bine si cel mai minunat;  doar că sap acum într-o zonă arheologică a sufletului meu care nu este chiar cea mai roză și scot de acolo, începând cu copilaria, adolescența, tinerețea...știi tu, scheletii ăia plumbuiți, pe care i-am tot dosit în dulap. Îi scoteam puțin și când vedeam că doare, îi împingeam înapoi, repede, să fiu sigură că nu ies prea curând la suprafață. 

De data asta, după ce i-am scos afară am aruncat dulapul, ca să nu îi mai bag înapoi și aici e problema! Că nu mai am unde să îi ascund și trebuie să îi confrunt! Și este o eliberare emoțională de nu pot să descriu și nici nu vreau să descriu. 

Imi este rece, și frig și dureros aici, acum. Dar o să răsară soarele. Cum după orice iarnă, vine primăvara. Chiar daca plouă zile întregi, apare și soarele. Și o să apară și la mine. 

Dar, ca să apară, trebuie să mă asigur că norii sunt cernuți și alungați.