joi, 5 aprilie 2012

Timpului..

Nu-mi cere ani, că nu mai am... nu-mi cere zâmbete deschise... le-am rătăcit pe când băteam la porțile închise... am pierdut şi visele... le-am prăpădit fără să vreau pe drumul plin de gropi pe care merg de ani... Nu-mi cere să repet asemeni unei mori stricate că va fi bine! M-am săturat să mă mai mint... m-am săturat să mă trezesc dimineaţa optimistă şi să zâmbesc precum o tâmpă... nu... ceea ce caut eu nu exista, ceea ce vreau şi doresc nu voi avea! Speranța moare ultima? Lasă-mă să spun că nu! La mine a murit... am înmormântat-o şi i-am pus cruce!

Am obosit pe drumul ăsta, mă simt bătrână şi fără un rost, fără o traiectorie... fără un drum al meu... mă las purtată de curenţi şi vânt... îmi când gândurile gratis şi îmi plâng speranţele ucise...
Pe vremuri totul era roz şi frumos... acum este totul cernit... Aripile îmi sunt îngreunate de ploaia formată din visele conturate... m-a udat până la piele şi a trecut şi de piele... iar picăturile de ploaie mă lovesc crunt.. mă dor visele mele spulberate
O să zâmbesc din instinct! Bine că e asemeni mersului pe bicicletă... nu ai cum să uiţi grimasa unui zâmbet!!!
Deci... nu-mi cere nimic!!! Începe prin a-mi da şi apoi poţi veni cu cerşitul...

Ce vreau să îmi dai? Dă-mi-l pe EL, în întregime.. să fie al meu şi doar al meu.. să ne facem regatul nostru frumos unde nu voi spune că va fi totul frumos şi roz.. vor fi şi nori, chiar şi furtuni. Dar vom fi doi... mereu acolo unul pentru altul... vreau să îl întâlnesc când crezi tu că merit... dă-mi şansa de a procrea.. de a avea copii mei pe care să îi plimb în parc, pe care să îi iau în braţe... pe care să mă supăr când îmi rupe cartea favorită şi apoi să îl alint.. poţi să îmi dai astea? Dă-mi-le şi semnez ce pact vrei... ştiu să îmi respect pacturile semnate..

Vreau să trăiesc ziua aia când ascult melodia de mai jos şi mă uit în ochii unui el...


Niciun comentariu: