duminică, 8 aprilie 2012

Mi-e rau

... Ştiţi senzaţia aia când îţi doreşti ceva atât de mult? Senzaţia aia că meriţi acel lucru.. că trebuie să îl ai... şi nu vorbesc aici nici de un inel cu nu ştiu ce pietre, nici despre nu ştiu ce castel sau vacanţă.. nici de maşină.. nimic care să poate fi cumpărat.. vorbesc despre o fiinţă umană.. o fiinţă cu suflet, cu inima care să o iubesc mai mult decât orice pe lumea asta şi care să mă iubească la fel...
Ieri şi azi am simţit asta.. ieri şi azi m-am răsfăţat ţinând în braţe şi iubind un copil... un bebeluş superb de 9 luni de zile... felul cum mă lua de gât, cum gângurea... mă făcea să mă întreb dacă voi avea şansa să mă bucur atât de mult şi de un copil al meu?... Să mă trezesc în fiecare zi ştiind că am cea mai mare motivaţie are poate exista pe acest pământ? Mă uit zilnic la acest copil minunat şi îmi doresc tot mai mult şi eu un copil al meu.. nu începeţi acum că nu e greu de făcut.. asta ştiu şi eu... totul stă într-un act sexual... dar eu nu vreau doar atât.. vreau o familie în care să crească acest copil.. să ştie că e protejat de ambii părinţii.. aşa că, nu, mercie.. nu vreau doar un sex scurt (său lung, m prost sau de calitate) din urma căruia să rămân însărcinată şi apoi să am un copil... Oare îmi doresc prea mult?
Uitaţi-vă şi voi ce dulce e copilul care îmi bucura zilele:)
P.S. Il cheama David si este o minune de copil!

Niciun comentariu: