Poc!!!

Stii ce nu imi da pace? Gandul ca cineva arunca cojile de la iubirile pierdute la gunoi, ca nu le pune putin pe soba, la uscat..sa le simta aroma si sa le prinda mireasma....Dar cine sunt eu sa dau sfaturi? Eu care am plecat la piata sa cumpar iluzii cu banii de la iubirea castigata la loz in plic.....Am ascultat si am intrebat in stanga si in dreapta cine vinde iluzii si multi imi spuneau ca am plecat in cautarea la ceva car nu exista..parca si in "La tiganci"...personajul era nebun..si eu sunt nebuna din cartea mea, carte nescrisa dar carte traita pagina cu pagina, poveste trista cu mici franturi de zambete...
Ar trebui sa iti multumesc tie ca zambesc? Ar trebui sa ma bucur ca iubirile avute nu au fost de mahala....dar in acleasi timp ma gandesc de ce m-au iubit ei? pentru ce? ...dar probabil ca cea mai buna intrebare e: stiau ei ce inseamna a iubi?...Daca nu mai sunt langa mine inseamna ca pentru ei iubirea nu insemna ce inseamna pentru mine..sau, mai bine, poate eu nu stiu sa iubesc cu limita..sau poate nu stiu sa iubesc..asa cum nu stiu nici sa urasc...