Cand te rugam sa pleci? Sa zabovesti la alte usi si alte ferestre...sa uiti adresa mea si sa ma uiti si pe mine...sa uiti rasartul de soare si cafeaua neagra de pe balcon?
Acum te rog sa revii...sa ma ridici in brate si sa imi promiti ca voi zambi!
Maine probabil te voi alunga iar, asa imi este firea.....asa m-ai invatat; mi-ai dat de inteles ca viata este o lupta, m-ai educat sa ma bucur de clipele frumoase...acum te rog sa imi dai o clipa de la tine...
Melancolie? Ma auzi?.....
duminică, 29 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
După Divorț – Drumul Înapoi Spre Mine
Au fost doi ani până am avut curajul să rostesc, cu voce tremurată, cuvintele care îmi ardeau în piept: „Vreau să divorțăm.” Doi ani in ca...
-
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
In urmă cu 14 ani ma aflam pe Aeroportul Otopeni, dar nu pentru a pleca in vacantă, ci pentru a-mi schimba cursul vieții! Plecam cu așa de ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu