duminică, 25 iulie 2010

Adie vantul

Ma chinui sa dorm..dimineata la 7 ar trebui sa fiu in picioare dar nu pot adormi...afara s-a iscat un vant...aseara te-am visat...si copacii sunt indoiti de suierul vantului....ma perpelesc in pat si ma hotarasc sa ma ridic, iau calculatorul si ma duc in sufragerie....nu stiu ce e cu mine....saptamana trecuta am stat cu telefoanele inchise...nu stiu parca nimeni si nimic nu ma intelege..culmea e ca nici eu nu pot...cert e ca merg si traiesc din intuitie...mi-e dor de un compot de visine facut de bunica..oare Acolo face compot?...mi-e dor de curte bunicilor si de zilele ploioase, cand stateam la fereastra bucatariei si priveam la poarta..niciodata nu am stiut dupa ce ma uitam sau pe cine asteptam..se auzea conversatia bunicilor
- Marie, sa nu de gheata ca rosiile sunt atat de frumoase! ii spunea bunicul femeii pe care a iubit-o cel mai mult in viata.
- Sa vezi tu, Vasile ca si in castraveti intra mana!
- Sunt ploile Sf. Ilie, cu natura nu te poti pune...Ce da Dumnezeu primim!....
  In casa aia am invata atat de multe lucruri...in casa aia am invatat Crezul, acolo ascultam povestile de razboi ale bunicului..ma simteam tare mandra ca imi impartaseste despre transee, nemti...rusi...cum se luptau. Mereu cand povestea, statea intins pe spate..cu ochii inchisi si mainile pe piept. Mereu imi era frica sa il vad stand asa..stiam ca asa vedeam doar cei care plecasera la Judecata de Apoi....Niciodata nu mi-a povestit cum a fost pentru EL razboiul...mereu vorbea despre "tara asta", "soldatii romani"....era eroul meu , dar nu imi povestea nici despre Revelionul facut in transee, nici de momentul cand afurisita aia de bomba a facut boom si l-a ranit, durerea simtita, zilele de la spital si intoarcerea pe campul de lupta... Parca erau inchise undeva acolo si nu vroia sa ni le povesteasca noua.....Luna asta s-au facut 9 ani de cand a plecat....mi-e dor de el, de bunica..de discutiile lor si alinturilr lor....ma uitam la ei si niciodata nu intelegeam eu de ce se striga "Baietica" si "Fetita"....Bunicii mei au fost orfani de mici...bunicul meu de la 9 ani si bunica de la 12....dar au realizat impreuna lucruri pe care nu le realizeaza unii cu averi mostenite si cu parintii alaturi...Au avut 4 copii frumosi....din care unul a plecat la ei..cel mai mare dintre ei, tata; Acusica intram si in luna august......mi-e dor de ei...si ma doare ca nu ii am alaturi..dar cursul vietii nu il putem schimba..

Afara s-a pus pe ploaie! Ploua, bate vantul..se aud cateva pisici nebune si masini turate, rar , dar se aud!

Sper sa imi ghidati pasii, de acolo de unde sunteti! Acum ma simt atat de dezorientata!....As avea nevoie de o discutie cu tata si bunicul....ei mereu imi spuneau vorbe cu talc....

Niciun comentariu: