Relația cu David este, pentru mine, una dintre cele mai importante părți ale vieții mele. El este prioritatea mea înaintea tuturor lucrurilor, oricât de complicate sau solicitante ar fi zilele mele.
Într-o seară, după ce am citit pe Instagram un set de întrebări recomandate pentru o discuție sinceră între părinte și copil, am simțit impulsul să pornesc o conversație cu el. Nu mă așteptam ca răspunsurile să fie atât de profunde și să mă atingă atât de mult.
Ne-am așezat împreună, într-o atmosferă liniștită, și am început.
Prima întrebare:
Eu: „David, tu te simți destul de iubit de mine?”
David: „Da. Îmi spui, îmi arăți și mereu știu că ești acolo. Îmi place cā ne începem ziua şi o încheiem cu îmbrățișare și te iubesc. Şi îmi place cântecul pe care mi-l cânți, în unele dimineți!( “Bună dimineața, Te iubesc!”)
Răspunsul lui scurt, dar plin de încredere, mi-a încălzit inima. E reconfortant să afli că ceea ce faci în fiecare zi ajunge exact acolo unde trebuie: în sufletul copilului tău.
A doua întrebare:
Eu: „Care e cel mai frumos cadou pe care ți l-am făcut?”
David: „Viața! Dacă nu mă nășteai, nu puteam primi iubirea ta. Nu puteam să mă bucur de călătorii, vacanțe, spectacole.”
Am rămas fără cuvinte. Copilul meu tocmai transformase o întrebare banală într-o declarație care m-a cutremurat. Atât de simplu, atât de sincer.
A treia întrebare:
Eu: „Când îmi ceri ajutorul la teme, când vrei să înțelegi ceva… e ok felul în care te ajut? Ai vrea să fac altfel?”
David: „Nu. Mereu îmi oferi ajutorul. Ai mai multă experiență ca mine și îmi explici variante diferite. Tu le știi pe toate!”
A zâmbit când a spus-o, dar am simțit în spatele cuvintelor lui o încredere reală în mine. Iar asta este neprețuit.
A patra întrebare:
Eu: „Când ești supărat, speriat sau trist, ce ți-ai dori să fac?”
David: „Nimic în plus față de ce faci deja. Simți când ceva nu e ok și mă îmbrățișezi, mă încurajezi și mereu mă faci să râd.”
Pentru un copil, a fi văzut și înțeles în momentele grele înseamnă siguranță. Iar faptul că el simte asta m-a liniștit profund.
A cincea întrebare:
Eu: „Ai simțit vreodată că sunt prea ocupată sau nedisponibilă pentru tine?”
David: „Doar când ești în call sau în meeting la muncă. În rest, mereu dacă te rog faci lucruri cu mine și cauți compania mea, chiar și atunci când eu vreau să mă joc pe PS.”
Mi-am dat seama, încă o dată, cât de importante sunt momentele mici și prezența noastră reală în viața copiilor.
La final, i-am spus:
„M-ai făcut să fiu liniștită. Simt că fac un lucru bine cu tine.”
Iar el mi-a răspuns:
„Tu mereu faci lucruri extraordinare cu mine și mereu îmi spui cât de mult mă iubești și că sunt cel mai frumos lucru din viața ta. Și îmi place când îmi spui asta, pentru că simt și văd că nimeni nu e mai presus de mine.”
Am închis discuția cu un zâmbet și cu o recunoștință imensă. Uneori, copiii au un mod incredibil de simplu și clar de a ne arăta că suntem pe drumul
La 11 ani, un copil se află la granița dintre copilărie și preadolescență. E o perioadă în care identitatea începe să se contureze, încrederea în sine se formează și nevoia de siguranță emoțională este uriașă. În contextul în care a trecut și prin experiența divorțului părinților, aceste nevoi devin și mai sensibile.
Copilul are nevoie să știe, fără nicio urmă de îndoială, că dragostea părintelui rămâne constantă, stabilă și necondiționată. Rutinele, conversațiile sincere, prezența reală și momentele de conectare emoțională sunt pilonii care îl ajută să se simtă protejat și iubit, chiar dacă lumea din jur se schimbă.
Relația mea cu David nu este doar o prioritate – este fundamentul pe care el își construiește încrederea în sine, modul în care va privi relațiile viitoare și felul în care va gestiona emoțiile. Iar această discuție, atât de simplă și totuși atât de profundă, mi-a reamintit cât de important este să rămân prezentă, deschisă și disponibilă pentru el, indiferent de contextul vieții.
Pentru că, dincolo de orice schimbare, copilul are nevoie să știe un lucru esențial: dragostea părintelui rămâne acolo, întreagă, neclintită și mereu de partea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu