Un nou inceput!

 In liceu eram vesnic indragostita...de viata, de oameni, de iubitul meu de atunci...eram linistita sufleteste si totul mi se parea atat de frumos si usor...lucruri ce m-au ajutat sa compun cateva poezii...nu le mai am sau daca sunt, sunt undeva in casa parinteasca, ascunse prin caiete sau carti...o sa le caut...
  Acum am inceput iar...stangaci si cu teama sa asez versuri pe hartie...prima incercare am facut-o ieri..a fost o provocare lansata de Horia..prin intrebarea ce imi mai face sufletul si am vrut sa ii raspuns in versuri..daca mi-a iesit bine sau nu...va las pe voi sa decideti.
  Sufletul
Mi-e sufletul puzderie de fericire
Si amintiri ce parca azi au inviat!
Imi tremura o pleoapa de uimire
Azi am gasit, ce ani am cautat!
Si-l las in valsul surd al regasirii
De “Lucruri simple” sa se sature
Si legamant as vrea sa-i fac iubirii,
Popas definitiv la mine sa-i ofer


Aceste trairi sunt urmarea regasirii cu cineva foarte drag mie, cineva care acum 10 ani mi-a facut inima sa fie plina de bucurie, dragoste, respect, intelegere, fericire si bucurie.....si culmea e ca si acum, dupa zece ani, aceleasi trairi mi le trezeste..ca si cum cei zece ani nu au fost..parca ma lupt sa uit cei zece ani si sa revin in urma cu zece ani sa reluam totul de unde a ramas..Sunt constienta ca in acesti zece ani amandoi am iubit, am suferit, am atins fericirea pamanteana..pentru cateva luni, cativa ani sau cateva clipe..insa acum...parca suntem flamanzi, parca nu am mai fi trait aceste sentimente si vrem sa le descoperim impreuna....sa ne imbratisam in linistea serii si sa privim spre aceeasi stea...sa recladim lumea noastra plina de minuni...

Iti multumesc amore......