Miros a vara

Ei, da! eu simt miros de vara, de parcuri, de terase....de plecari in zori de zi la mare..Il simtiti si voi?
Ma bucur de vara si incerc din rasputeri sa las macar acum, cat scriu, tote problemele in spate, sa nu ma gandesc..sa imi imaginez ca imi fac bagajele pentru vacanta, ca merg sa imi cumpar sandale si pantaloni scurti....ca ma vad cu prietenii si vorbim si radem..ca nu am nici o problema si ca la mine este totul roz! Aproape ca imi reuseste doar ca...nu pentru mult timp!
Mereu am spus ca viata nu e usoara, mereu spuneam ca e greu si ca trebuie sa fim invingatori si sa andim pozitiv..mereu sunt cea care le spun celor din jurul meu sa fie pozitivi, sa fie increzatori in ei....si mereu cand ajung la mine si imi repet ceste lucruri parca nu au ecou!
Ma gandesc ca probabil nu cred suficient in mine, ca probabil nu sunt atat de puternica pe cat am crezut sau nu pot fi si pentru mine! Nu! Nu imi plang de mila...e doar asa..o intrebare pusa mie la care tot eu ar trebui sa gasesc raspunsul dar poti sa ma bati ca nu vad acum nici un raspuns....si nu datorita prietenilor, nu datorita oamenilor care mi-au inselat asteptarile..probabil datorita faptului ca de la inceputul anului nu prea mi-a suras soarele pe strada mea...anul asta a fost atat de greu pana acum...si eu care credeam ca anul trecut! Dar daca ma gandesc bine anul trecut am fost si fericita, m-am si distrat alaturi de oameni dragi, m-am si bucurat de surprizele facute persoanelor dragi...anul asta parca nimic nu ma bucura cu adevarat..Cand apuc sa ma linistesc cat de cat mai vine cate una...mai imi iau una dupa ceafa...si apoi iar o intrebare se naste: ce se intampla de trebuie sa trec prin toate astea?.....
Da..probabil este un post fara nici un sens pentru voi, pentru mine are multe....si mai ales e ca un strigat de ajutor adresat...dar nu stiu cui sau cum sa il fac mai vizibil......