Revedere

De cate ori in viata nu ai fost incercat de sentimentul ca te-ai pierdut pe tine insuti, undeva?
Cautam prin trupul gol farame de suflet , mici bucati care candva formau o inima care simtea si nu batea mecanic ,clipe sterse de greutatea tristetilor si a regretelor. Imi privesc degetele, mainile cu totul....parasite parca sau obosite de zilele, lunile, anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat , cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire. Suflete imbatranite prea de timpuriu de ierni grele, primaveri insorite, veri toride, toamne rodnice si ploiase .A ramas in urma doar un chip palid cu o pereche de ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet tinde sa ma cuprinda, plecand din interorul sufletului inspre- afara.
Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Uitasem complet ca "nimic nu se pierde, totul se transorma". Cristalele facute din cioburi mici de speranta, crampee de amintiri, fragmente de copilarie, cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea mea de suflet aparent pierduta undeva tot prin mine. Am devenit eu. M-am regasit si golul disparuse. Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin mine, pe langa mine si adanc in mine. Sufletul odata brazdat de riduri,pare acum copil razand .E ca si cum dintr-o data, inima, ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor mi-am spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."