Idei ratacite

Abia se aşezase seara şi aveam o poftă nebună să scriu... când făceam curăţenie îmi scriam postul în minte. Cuvintele veneau de la sine, se amestecau într-un tot frumos, cursiv... scriam cu ochii minţii foarte uşor... oricum... asta fac de foarte multe ori, scriu articolul în gând.. şi câte au fost scrise în gând şi au rămas acolo! Tristeţea se transformă în artă... lacrimile în picături de rouă... E ceva să suferi frumos. Mi-a trecut poftă să scriu şi am pierdut idei, cuvinte, fraze, expresii frumos alcătuite; am pierdut şi subiectul în sine. Mi-a trecut inspiraţia dar am rămas cu ideea că trebuie să scriu ceva. E târziu, trecut de ora 03.00 am şi mă băgasem în pat dar cuvintele din cap, aranjate şi aşezate frumos în minte mi-au adus aminte că vroiam să scriu; aşa că am deschis calculatorul, m-am aşezat frumos pe pagina aceasta şi îmi spun: – Trebuie să scriu, ca să adorm! Încerc să îmi aduc aminte despre ce vroiam să scriu... era ceva de dragoste IAR... scriu ceva de dragoste dar realizez că lipseşte dragostea din text... renunţ... o iau de la capăt şi încerc să îmi aduc aminte exact ce m-a motivat să scriu acum câteva ore... îmi aduc aminte.. vroiam să scriu despre noi.. nici despre el nu am reuşit să zic nimic... şi el lipsea din viata mea... renunţ şi la el... caut subiect... îmi propun să scriu un vis... mă uit la tot ce am scris până acum şi văd că majoritatea textelor sunt triste, aşa că încerc un text în care să descriu ce îmi doresc ca şi când chiar aş avea... să scriu cum ar fi dacă ar fi... nu-mi iese nici asta şi mă mai şi întristez când îmi aduc aminte că sigur n-o să am... Dar nu-i bai....

În lipsa de cuvinte, care se ascund acum în mintea mea voi pune un clip...