vineri, 23 martie 2012

Mă plouă pe aripi,

Şi tot ce era frumos colorat se şterge, culorile se amesteca şi nu iese nimic frumos...
Aripile îmi sunt grele asemeni genelor în prag de somn... asemeni plumbului... nu mai pot zbura peste câmpurile de flori care mă făceau să zâmbesc, nu mai pot zbura în locul în care mie îmi era bine... în universul meu perfect, unde visam şi mă grăbeam să dorm...
Îmi simt aripile tăiate, mi s-a luat libertatea pe care o aveam! Cine a îndrăznit să mi-o ia??? Eu, proastă de mine care m-am lăsat purtată de gândurile pozitive şi uite unde am ajuns.. Într-o gaură neagră din care îmi este greu să mai ies... nu văd nimic, totul este într-o negură de nedescifrat!
Mi-e teamă că nu mai mă pot ridica, mi-e teamă că am greșit că nu am tras de mine să nu cad... şi uite-mă îngenunchiată şi pierdută în propriul labirint!

Şi ceasul este doar 02.30 am....


Niciun comentariu: