marți, 6 mai 2008

Cu masura!

Stau în fata calculatorului cu un pahar de vin alb..eu și cu mine...și vreau să mai împart câteva gânduri ...că mi-ați atras atenția dragii mei că nu am mai scris de mult..și că să îmi fie rușine, și că ce? am treburi mai importante de făcut?
 Pai cum să nu? Ce? Am semnat contract cu voi, dragi mei? V-am promis eu că vă spun tot?? NU!!! Glumeam și știți asta..și de aceea vă iubesc că mă suportați și cu bune și cu rele, voi,prietenii mei,care îmi sunteți alaturi mă acceptați și cu bune și cu rele. Sunt multe momente când îmi doresc să mă ascund de lume, să stau în carapacea mea..azi am avut un astfel de moment...în seara asta mi-am închis telefoanele..am tras un ropot de plâns și am încercat să mă racoreresc...m-am saturat de tot ce mă apasă..nu vreau să vă încarc pe voi....uneori mă simt singura..mă simt precum un câine aruncat într-un țarc și vreau să evadez...vreau să ies.....nu am puterea..m-am saturat de oameni falși, m-am saturat de zâmbete de curtoazie și de îmbărbătări că viață merge mai departe..stiu..merge mai departe dar trebuie să acceptam și faptul că nu este la fel..merge mai departe dar simțim acele lipsuri...simtim că uneori nu mai putem..simtim că ne vine să urlam..Paller spunea că să nu spui că nu mai poți că daca iți da Dzeu cate poți duce ai să fi mirat ...nu e vorba de asta e vorba că sunt atât de multe lucruri care mă lovesc..atât de mulți oameni care se bazează pe rațiunea mea și pe felul meu de a fi...și daca mâine nu mai vreau? și daca mâine nu mai sunt? și daca nu mai vreau să fiu aceeași persoana..ce o să se întâmple? cine vă suferi mai mult? voi? eu?
Îmi aduc aminte de anii de liceu când prieteniile din liceu se promiteau țoață viață, când spuneam că și mii de km nu ne vor desparți..și uite..sunt câțiva ani și nici macar nu știm unii de alții.....prieteniile din generala când juram că vom fi mereu fani Metallica și că acest lucru ne vă tine uniti..nici Metallica nu mai ascultam zilnic..dar nici noi nu ne mai vedem.


o să mai continui..nu mai vreau acum..nu mai pot.. vă iubesc pe toți!!!

Niciun comentariu:

RIP Maria

 Prima dată, am vorbit cu Maria virtual, pe blogul meu. Incepuse să mă  urmărească, după ce, un prieten comun, i-a spus despre mine și că ur...