Stare de spirit

    Tocmai eram bine dispusa (in mare masura ca problemele de la Bacau inca ma mai apasa uneori) dar imi era bine. Insa am aflat ca am pricinuit cuiva o suferinta, indirect,  ce e drept, dar chiar si asa ma doare. Nu imi place sa stiu ca cineva este trist din cauza mea. Nu imi plac oamenii tristi.

    Probabil ca asa le aranjeaza Dumnezeu pe toate ca sa nu ai mereu sufletul plin de fericire si sa nu urci prea sus pe scara fericirii....Imi cer iertare acestei persoane. Stiu ca ma intelege si stie ca nu am facut intentionat. Asa a fost sa fie! Sunt construita pentru adevar si imi place sa fac ceea ce simt dar, de altfel, imi place sa ma si justific, nu imi place ca cineva sa ramana cu ceva anume neelucidat...
E drept ca uneori alegem calea care ne-o dorim, speram la fericire si la implinire..daca asta va fi la sfarsit nu avem de unde stii, doar sa speram si sa fim plini de vointa. Unele lucruri se intampla fara voia noastra, nu le putem controla...de ex. ne indragostim si atat..nu poti explica de ce el, ce te-a facut sa te indragostesti, ce te-a facut sa il vezi numai pe el in toti oamenii de pe strada si sa te regasesti in toate cuvintele lui, stii doar ca numai gandul la el iti da durerea aia placuta in stomac, ca la auzul vocii lui tremuri toata si nu stii ce sa mai spui..te balbai..iti cauti cuvinte...la acest lucru nu poti sa dai o explicatie logica, doar ca il iubesc!
Am gresit, probabil, pentru ca am ales tacerea si nu am stiut sa vorbesc...dar nu stiam cum si ce sa spun....era dificil..nu puteam sa cer cuiva sa fie fericit/a ca eu sunt fericita si nici sa nu se intristeze pentru ca eu sunt fericita...Nu stiam cum sa abordez problema..atunci cand vreau sa spun ceva, care nu ma implica pe mine, direct, este atat de usor, cand trebuie, insa, sa explic ceva ce nu ma face sa ma simt confortabil... mai greu! Sper sa ma intelegi si,mai sper, ca in continuare ne putem bizui reciproc pe prietenia ce ne leaga neconditionat!