marți, 24 mai 2011

iti multumesc....

Mereu ai fost acolo, mereu stiam ca, daca pic, vei fi acolo, sa ma ridici, mereu gaseai vorbe sa ma incurajezi sau sa ma dojenesti, imi spuneai lucruri frumoase cand vroiam sa aud si ma certai cand greseam....evitam sa ma intreb de multe ori oare cum iti este tie? Ma gandeam numai la mine, la suferinta mea, la dorintele mele...la viata mea, la fuga mea spre o iubire absoluta, sa iti arat tie ca vezi, am crescut...pot iubi iar! 
Niciodata nu m-am gandit ca atunci cand iti voi spune asta oare cum te simti? oare cum iti este? Tu  mereu ai fost mai retinut, in ceea ce privea fetele din viata ta, eu, mereu expansiva, iti spuneam de x, de y, povestind cum e , unde am fost, ce am facut...exact ca unui prieten....dar cand venea week-endul tot cu tine il petreceam si ma bucuram ca un copil mic cand "plimbai printesa", cand "Porcusorul" era obraznic....cand ma alintam ca un copil mic si rasfatat si dadeam din picioare de se uita lumea din jur la noi..dar noi ne amuzam...

A venit ziua cand se pare ca trebuie sa spunem ramas bun trecutului, definitiv si irevocabil, trecut frumos, plin de iubire, de momente frumoase, inedite, proprii si nebunatice......Am visat mereu ca prietenia asta va tine mereu si ca vom putea zambi mereu, vom putea povesti mereu dar acum cred ca e momentul ala cand punem stop.....eu nu pot sa iti spun anumite lucruri ca sa nu le intelegi gresit.....asa ca am decis sa spun Ramas bun si aici, poate daca o fac si aici imi este mai usor!

Iti multumesc pentru toate zambetele sincere si calde oferite fie dimineata, fie pe varf de munte, fie in spatele unui val, in spatele unui fulg, iti multumesc pentru toate imbratisarile si incurajarile pline de dragoste si de nebunia tineretii, iti multumesc pentru toate calatoriile facute, pentru toate iesirile impreuna, fie si pana la Cheia, fie si pana in Tunisia...iti multumesc pentru florile cumparate, chiar daca erai impins de la spate, iti multumesc pentru cele doua iaurturi naturale, primite cand am facut doi ani de relatie, iti multumesc pentru cizmele frumoase si albe, ultimul cadou primit de la tine...iti multumesc ca ai crezut in mine, ca mi-ai fost alaturi si ca ai luptat cu mine atatia ani, chiar daca rezultatul a fost poate cel la care stiam ca se va ajunge de la inceput...iti multumesc ca atunci cand nu mai credeam in nimic imi spuneai sa cred in mine si ma pedepseai in felul tau caracteristic daca nu o faceam, iti multumesc ca in noaptea in care a plecat tata ai fost langa mine si zilele de cosmar de dupa, iti multumesc ca m-ai iubit si m-ai lasat sa te iubesc....iti multumesc pentru cei 8 ani frumosi si plini de momente inedite, pentru orice rasarit vazut cu tine, pentru fiecare plecare pana la mall si se ajungea la munte, pentru fiecare zi in care am invatat cate ceva de la viata!

Iti multumesc ca anii cei mai frumosi i-am trait si am adunat amintiri superbe! Iti multumesc ca m-ai facut sa rad si sa zambesc de fericire, sa plang si sa sufar din iubire, sa fiu speriata si cu teama in san ca pot pierde ce iubesc..iti multumesc pentru tot!

Iti multumesc, mami!
Sper sa iti fie bine, sper sa fii fericit si sa facem asa cum ai spus tu, peste ani de zile, o revedere si sa ne vedem cum aratam...ma bucur pentru tine si in acelasi timp imi sterg lacrimile de pe obraz..dar voi creste, ma voi face mare, nu? tu mereu mi-ai spus ca sunt o invingatoare! voi fi si de data asta, trebuie!!!!

Niciun comentariu:

When you decide to emigrate

No matter where you come from or where you choose to migrate, the reality is that blending in completely can feel impossible. The impact of ...

Faceți căutări pe acest blog