Despre mama mea

Mama mea este o femeie normala, o femeie care isi duce singuratatea cum stie ea mai bine...refuzandu-si multe lucruri pentru ca " nu se cade ca eu, femeie vadana sa fac asta"....Dar este o femeie puternica, o femeie care mereu a stiut clar care ii este scopul si care are bun simt si bunatate in ea...
Relatia noastra nu este si nu a fost una ideala...Mi-e drag de povestile alea in care mama a fost alaturi mereu de copilul ei, povestile alea in care mama mangaie plodul pe frunte si il felicita...eu in ultimii ani am primit felicitari de la mama mea... in rest in copilarie, din pacate nu prea am avut parte de asa ceva....au fost zile, cand, copil fiind, nici un La multi ani nu primeam de ziua mea....au fost zile despre care nu vreau sa vorbesc cu batai crunte, pedepse absurde...dar au trecut...le-am uitat de mult...si chiar daca mai revin uneori in gandurile mele..incerc sa le alung...La pierderea omului pe care amandoua il iubeam mai mult decat orice mi-am dat seama ca pe ea o mai am...si mai ales am stiut mereu ca iubirea mea pentru ea este neconditionata... si ca pentru multe calitati pe care le am trebuie sa ii multumesc...prin felul ei dur de a fi, prin certurile si bataile administrate, prin multe lucruri pe care le-a facut m-a croit sa fiu asa cum sunt...
Sunt clipe cand mi-e dor de ea....atat de dor incat cei 3000 de kilometri mi se par milioane....cand as vrea sa ajung acasa, in curtea mea frumoasa si colorata, in bucataria ei cocheta si sa stam la o tigara, sa imi spuna ce a mai facut..sa imi povesteasca despre ispravile lui Mili ( catelusa ei)...sa imi spuna ce a mai facut, cum a mai facut..
Au fost momente cand nu ne-am vorbit cu lunile, au fost momente cand intre noi era tot Polul Nord...sunt clipe cand mi-e ciuda ca a fost asa copilaria mea si ca din pacate nu a stiut sa fie altfel..dar nu o judec..nu e treaba mea...acum stiu ca o iubesc, stiu ca pentru mine este acolo, in sufletul meu si mereu va fi....si imi doresc sa o stiu sanatoasa, sa o stiu acolo, ca e cineva care imi raspunde la telefonul de acasa, ca e cineva care ma dojeneste...ca daca merg acasa inca trebuie sa fiu la o anumita ora in casa....inca trebuie sa ii spun unde ma duc, ce fac..cu cine si de ce...
Mama, chiar daca trecutul nu este presarat cu ghiocei..chiar daca si eu ti-am facut greutati, crezand ca prin comportamentul de adolescenta rebela te fac sa iti schimbi atitudinea..sa stii ca te iubesc enorm, iti multumesc din suflet pentru tot ce ai facut pentru mine, asa cum ai stiut tu si cum ai crezut ca e normal, iti multumesc ca l-ai iubit pe tata si ca l-ai facut fericit...iti multumesc ca existi si ca esti mama mea.....
La multi ani, MAMA!